m-am conformat sugestiei lui Teo Coman si am cautat picturi ale lui Ilia Repin (1844-1930) si intr-adevar este minunat, mai ales in portretistica, figurile sunt pline de viata, individualizate, cu un colorit discret si o lumina cam nefireasca, dar care ii invaluie intr-o aura interesanta.
Job and His Friends 1869

Cautand pe wiki, am inteles de ce e asa de bun portretist, caci este un realist, care cauta tocmai detaliul caracteristic, veridic.
A shy peasant – 1877

“Lucrările sale conţin adesea înţelesuri adânci, psihologice şi exprimă tensiunile din interiorul ordinii sociale existente în vremea sa”. Finete psihologica se vede in potrete.
A Peasant with an Evil Eye – 1877; cat de evil este ochiul lui, e discutabil

Portretele in grup ii ies la fel de bine:
Krestny Khod (Religious Procession) in Kursk Gubernia. 1880-1883

In 1930, a aparut un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” şi „realist” ce trebuia imitat de artiştii sovietici „social realişti”.
Initial, in tinerete, a pictat portrete si tablouri religioase pentru bani, spre a se inscrie la studii in Sankt Petersburg
Calatoreste in Europa, este incantat de impresionistii rusi, care ii influenteaza coloritul si luminozitatea, dar e mai aproape de Rembrandt.
Dragon-Fly. Portrait of Vera Repina, the Artist’s Daughter. 1884

Portrait of the Lawyer Vladimir Spasovitch. 1891

Reda imaginea veridica a Rusiei provinciale, cu tarani si preoti, muncitori, dar si aristocrati, tari
Tarina Sofia

A Fisher-Girl. 1874

Portretul lui E Mamontova – 1974-1979

Portretul Polixenei Stasova – 1979

Portrait of the Actress Pelageya Strepetova. 1882

Portrait of the Art Critic Vladimir Stasov. 1883

Se casatoreste cu o finlandeza, cu care are o fiica, dar portretele familiale imi par rareori reusite, doar cateva:
Portrait of Vera Repina, the Artist’s Wife. 1876


În 1885, Repin a finalizat una dintre cele mai intense picturi ale sale din punct de vedere psihologic, Ivan cel Groaznic şi fiul sau. Pânza îl expune pe ţarul îngrozit îmbrăţişându-şi fiul muribund pe care tocmai l-a lovit şi l-a rănit moral într-un acces necontrolat de furie. Chipul îngrozit a lui Ivan este în contrast cu expresia calmă şi resemnată a fiului său.

„Pictorul reprezintă în tablouri doar acele feţe care singure se cer pe pânză. – Ilia Repin”
A pictat multi artisti ai vremii sale:
Lev Tolstoi 1891

Glinka 1887

Musorgski

Rimski-Koraskov – 1893

Anton Rubinstein -1889

Portretul lui Maxim Gorki – 1899

Ivan Aivazovsky and Ilya Repin. Pushkin’s Farewell to the Sea. 1887

A fost incantat de idealuri revolutionare:
The Revolutionary Meeting. 1883

Student-Nihilist. 1883

Completat sub: picturi
impresionant
Ai făcut un lucru extraordinar, picturile sunt foarte bine alese şi lumea poate să aprecieze pe material consistent valoarea lui Repin. Super! Dacă m-ar pune cineva în imposibila situaţie de a alege între Repin şi Rembrandt, mi-ar fi imposibil. Deşi, sinceră să fiu, Repin e mai aproape de mine prin dimensiunea laică.
pictura lui e precum romanele realiste ale lui Balzac, Tolstoi. tedi,ce imi recomanzi pentru varianta in pictura a lui James Joyce?
Hm…m-ai provocat la o mare încercare.Joyce în general sau o anumită carte? Dacă e Joyce în general, mă mai gândesc, dacă e vorba de Ulise,se potriveşte Paul Flee cu o anumită pictură realizată pe orizontală,numită Banner în variantă englezească.
Aşa…pentru toată opera lui Joyce, merge foarte bine lucrarea lui George Braque, L’oiseau dans le feuillage, cu imaginea petei compacte în formă de pasăre care survolează un teritoriu pur scriptural,alcătuit dintr-un colaj de texte (se reprezintă f. bine ideea de metaliteratură!) şi îşi marchează teritoriul ca pisica, prin pete verzi şi prin cadrul circular, indicii grafice simple, dar uşor pretabile la amprenta individuală lăsată de scriitor, la… insularitatea lui privilegiată.
foarte interesant – le voi cauta
Scuze, Camir, am tastat Paul Flee în loc de KLEE. Deci PAUL KLEE.
Servus…
Multumesc… si fiindca toate aceste imagini de Repin imi amintesc de un album de artă cu picturile lui, remarcabil, publicat la Leningrad, la “Aurora”, in conditii exceptionale inainte de 89 si pe care, iata, ar cam trebui sa il scutur de… praf.
Toate cele bune
Imi face placere
; asta cred ca e si rostul blogului meu – sa mai sterg de praf cate ceva din frumosul creat de om