Ce mi-a pus mie reale probleme a fost diversificarea

Nu la sucuri a fost problema- am inceput cu o lingurita suc de mar, apoi in ziua a doua o lingurita suc de morcov si treptat le-am amestecat.

Problema a intervenit la mancare. De fapt era foarte simplu- exact ca la suc- incepi cu o leguma si i-o faci piure, un piure cat mai lichid. Intrebarea este cu ce leguma sa incepi, una care sa ii placa,- dovlecelul e cel mai indicat (fara samburi) sau morcovul. Intai o lingurita piure de dovlecel, fiert la aburi sau inabusit, amestecat cu putin lapte formula/matern fiert sau nu. Apoi doua…Apoi adaugi o alta leguma- morcov fiert  sau ardei gras rosu (care e mai dulce) – nu as sugera pastarnac, telina, radacina de patrunjel- au un gust prea aspru, intens. O alta varianta e sa combini dovlecelul cu cartof dulce sau dovleac placintar- daca e sezonul- sunt dulci si au o aroma fina.

Nu te astepta sa manance o ceasca de la inceput- daca mananca de buna voie doua lingurite, e ideal. In timp, va creste cantitatea. A mea mananca o ceasca acum, la 11 luni.

Stai cate o spatamana cu o leguma. In prima dovlecel sau altceva, in a doua -dovlecel cu inca una, cartof dulce – recomand, in a treia dovlecel cu ardei rosu sau cartof dulce cu ardei sau cu o alta leguma- nu combinatii de mai mult de doua, maxim trei. Eventual ii poti da a doua leguma singura si mai tarziu sa o combini cu dovlecel.

In concluzie, doua reguli ( pe langa multele reguli ale diversificarii gasite pe toate site-urile):

Incepe cu o leguma, apoi o combina cu a doua, apoi fa alte combinatii intre ele, cate doua- maxim trei

Nu te astepta sa manance mult- e etapa obisnuirii cu ceva cu totul nou, e o experimentare pentru copil. Diversificare inseamna o obisnuire fooooooarte indelungata cu diversele gusturi si consistente.

Ce ii adaugi nou- sa fie de la cantitati foarte mici, la din ce in ce mai mari- treptat- cuvantul acesta – treptat e foarte important

Pentru mine, cartoful dulce si dovleacul placintar au fost salvatoarele.

Eu le-am combinat cu cartof (acesta trebuie introdus dupa morcov, dovlecel si ardei, cartof dulce).

Diversificarea e bine sa inceapa la 5 luni si, foarte important, trebuie dat totul cu lingurita- de la suc…eventual doar piureul. Eu i-am dat si supa groasa la inceput cu biberonul si am avut de tras sa o obisnuiesc cu lingurita- cu ideea de lingurita, apoi cu ce continea ea.

Ordinea introducerii:

Suc de fructe/legume- mar, morcov, nectarina, para, caisa, piersica – sunt usoare si gustoase

Se combina intre ele, dar e bine sa se inceapa cu cantitati mici adaugarea fructului nou

Sucul se recomanda a fi dat la ora 11, intre mesele de lapte, iar dupa- masa, la 16-17- piure de fructe – la abur, cred eu, se incepe cu un fruct o saptamana, se adauga treptat un al doilea…

Eu nu am facut asa- am dat sucul din luna a 4-a, iar piureul din luna a 5-a- cand e cel mai bine sa aduagi mancarea solida- nici prea devreme, nici prea tarziu

Apoi se introduce – in saptamana a 2-a supa de legume (doar zeama)- se recomanda intai supa de morcovi, apoi sa se adauge treptat alte legume-patrunjel, pastarnac, telina- eu nu le prea recomand, caci sunt aspre- mai bine- dovlecel, cartof dulce- nici ardeiul nu are o aroma prea discreta- oricum se adauga treptat cate putin si restul de legume si vezi la care refuza supa- semn ca gustul celui nou nu ii place, il scoti si revii peste o luna cu el. Mai tarziu (7-8 luni)- broccoli, conopida, spanac, salata.

Apoi in saptamana urmatoare – recomand eu- se da dupa supa si o lingurita-doua de piure de legume- despre care am scris la inceput pentru ca e cel mai important- caci e pasul decisiv catre mancarea solida.

O alta idee- foarte buna, cred, e ca piureul- de fructe sau legume, sa fie la inceput foarte apos, ca si sucul, apoi din ce in ce mai gros- o trecere treptata la consistenta de solid e foarte importanta

Asadar, se incepe cu o leguma/fruct, se adauga treptat, de la cantitati mici un al doilea, se trece treptat la consistenta de solid- cu multa rabdare- caci totul e foarte nou pentru ei.

Apoi se introduce branza de vaci, amestecata cu mar copt la abur sau la cuptor.

Carnea se introduce la 6 luni- dupa parerea mea. Si tot asa, treptat, de la un varf de lingurita, pana la 1-2 lingurite, in piureul de legume sau chiar data singura.

Totul trebuie mixat foarte bine- consistenta sa fie foarte fina, apoi se va trece la consistenta de terci- pe la 8 luni sau in functie de copil…- si tot asa treptat- o lingurita de terci amestecata cu pasta, apoi una jumatate …

Faina de orez e foarte buna- orez trecut prin masina de cafea- cu ea se poate ingrosa treptat supa si se poate amesteca si cu cate o leguma pana la consistenta de piure.

La 6 luni se poate adauga untul, un varf cutit, care va fi de mare ajutor la piureuri. Uleiul de masline se poate adauga de asemenea plus putin lapte sau nu.

La 6 luni – oul fiert, iaurtul facut in casa, smanatana (foarte putina), carnea de vita. La 7 luni ficatelul,la 8 luni cerealele cu gluten (faina, gris), malaiul, pastele mici; la 8 luni- pestele- somon, cod, merluciu, pastrav.Nu am spus de cerealele la cutie- de la Netle, Milupa- eu le-am introdus la 4 luni , de la Nestle, si i-au placut foarte mult- in biberon, seara inainte de culcare.

Aceste varste ale introducerii uneia sau alteia sunt orientative- se pot introduce si mai tarziu. Eu, de exemplu nu i-am introdus nici la 11 luni vita, desi ar trebui caci contine mult fier – a carui lipsa e o problema pentru bebe- fierul trebuie luat din carne, ou, ficat, dar si din legume, cereale.

Vitamina C de asemenea trebuie asimilata – din fructe, zeama de lamaie, legume fierte la abur- ea ajuta fixarea fierului si ii creste pofta de mancare.

Eu am avut probleme cu gustarile – nu ii plac fructele cu biscuiti- asa ca i-am dat branza de vaci cu fructe la abur; faina de orez cu lapte si  banana, fulgi de ovaz cu lapte si fructe la abur cu sau fara un fruct crud strecurat.

Voi posta si cateva retete care au avut succes la mine.

Pe parcursul saptamanii trebuie sa manace de 2-3 ori carne, de 2 ori ou, o data ficat,  de doua ori peste.

Trebuie sa spun ca am avut probleme cu iaurtul si smanatana, care nu i-au placut- doar iaurtul de la Nestle era acceptat cat de cat.

O alta idee- daca copilul e mofturos, ca al meu, trebuie sa ii dai putin, dar concentrat- in doua lingurite sa ii dai si ou, si legume sau si carne, si legume….

Inca un lucru foarte important- eu am cautat pe net si am copiat sute de retete, dar de fapt, se incepe cu una- doua legume care ii plac, la care adaugi treptat cate una noua, nu mai mult de 3-4 in total. Retetele prea multe iti ucid instinctul, creativitatea- trebuie sa te gandesti bine cum sa combini legumele ca sa iasa un piure gustos si hranitor.

  Una peste alta, e divin si dificil! Dar merita oricand sa ai asa o experienta, ba mai constati ca iti poate schimba viata, perspectiva asupra ei, te supune la incercari-limita si te determina sa te adaptezi, altfel e vai de tine. De exemplu, eu sunt delasatoare si dezordonata si o gospodina indoielnica,  acum functionez la turatie maxima, am devenit harnica, gospodina si planific si locul unui nasture….evident pana obosesc si mai fur un minut de uitare divina…

Dintr-un scurt interviu dat prietenilor de la “Literature Across Frontiers”:

When you introduced the poem in Istanbul you stated your aims to be nothing more than a ‘domestic poet’. ‘Domestic’ is often said to mean stuck at home, unambitious or unworldly, but there is nothing boring or narrow-minded about the poem, in fact you seem to take on the world and questions of life and death. Does ‘domestic’ for you mean dealing with relationships and family? Could you perhaps elaborate on these poetics – why do you seek to write about your family relationships first and foremost?

Without any prior intention, my books have finally proven to be about the people I love – my wife, my suicidal father, my son. Even my doctoral paper dealt with a very good friend of mine, Mircea Ivănescu, who happened of course to be a great poet. I found it difficult to understand why my poetry was so domestic, but I finally understood that it all came from the extremely demanding task I demanded to poetry – which was, and still is, to make the poet a better man.
As we all know, Romantic poets believed that poetry was a sort of magic actionism which could help one modify the world by controlling time, space, and causality. A lesser Romantic myself, I don’t believe that poetry can change the world, but I still think it can change the poet as a person. (And, if good enough, the reader. Not if only poetry is good enough, but if the reader is also good enough.) This is my personal, domestic magic actionism – poetry must make you a better person for the people you love. Which, of course, implies dealing with the main questions regarding their life and death – which are, actually, the main questions on this world. So, you see, being a committed domestic poet comes to deal with the toughest things on Earth.

L-am postat pentru un fragment foarte tare, cel subliniat de mine

Asta este ceea ce am retinut eu azi de pe Radio Romania Actualitati ( am mai colorat si eu pe ici, pe colo).

- Nu fiti mediocri!

- Saracia trebuie sa te faca si mai harnic, si mai dornic de a te ridica

- Educatia si cercetarea trebuie sa fie prioritati – Inovati!

- Veniti cu ceva nou, care sa atraga, incetati sa va mai plangeti!

- Nu mai asteptati atatea de la forurile superioare, la nivel local se pot face cele mai multe lucruri pentru o comunitatea

- Infiintati centre de excelenta si in localitatile mici, de ce nu?

Chestiile astea,  probabil, ne-au mai fost spuse, dar abia acum, cand ne-am dat seama deja ca asta e solutia, le primim si le intelegem altfel.

Normal ca ei, europenii, ar trebui sa ne sfatuiasca in acest sens – si poate ca trebuia sa fie mai insistenti- caci nimeni nu mai vrea romani care sa cerseasca pe la portile lor.

Dar toate lucrurile, in lumea asta., merg greu, intortocheat, cand sunt o gramada de ganduri mici, numite interese, sau o mare pata alba, numita dezinteres.

A mai adaugat:

- e nevoie de 15-20 de ani ca sa ii prindem pe vesticii mai vechi

- „În ziua de azi, e clar, cu cât eşti mai sărac cu atât mai inovator trebuie să fii, aşa pot fi depăşite zecile de ani dacă nu chiar secolele de înapoiere şi lipsă de creştere economică, trebuie sărite nişte etape, nu trebuie neapărat să urmezi acelaşi curs ca cei care sunt acum dezvoltaţi” .

Au vazut ca unii romani, mai iesiti pe afara, unde si studiaza, fac descoperiri formidabile si ne-au zarit potentialul creativ……

- a mai spus că atunci când în România există bani de investit, ei ar trebui direcţionaţi spre ceva special, „de exemplu, o clădire pe care apoi, să vină să o vadă jumătate din populaţia Japoniei în fiecare an” a spus ea

- „Încetaţi să mai fiţi mediocri, puteţi atrage atenţia numai cu ceva special, a fi mediocru nu rentează, dar asta e o problemă a statelor noastre din centrul şi estul europei, care am trăit secole de sărăcie”

Chestia cu cladirea imi suna a gol – e cam stupid, dar asa faci bani din nimic, pentru ca oamenii de azi au un apetit extraordinar pentru a  vedea ceva ce n-au mai vazut, fiindca s-au cam plictisit de ceea ce stiu, mai ales ca pe net poti vedea totul. Suferim de plictiseala cronica si atunci suntem dispusi sa venim sa vedem o cladire stupida, in esenta ei, dar care iti satisface stetea de spectacol -  o cladire plutitoare, de exemplu, sau una care sa zica ” mama”.

are ceva special, o simt si ma intreb ce este. 

Ccred ca, in primul rand, m-a influentat pictura chineza care ma fascineaza. Privita dupa pictura chineza de secol 10-12-14-16-17, cu tusele ei delicate, starea visatoare, cea japoneza este  minunata altfel, este o incantare a ochiului prin culoare, miscare, perspectiva, compozitie. Daca o plasez in prima jumatate a secolului al 19-lea, te uimeste frumusetea culorilor, indrazneala perspectivei, varietatea scenelor, folosirea sugestiei, desi e considerata o pictura realista. Eu cred ca foloseste mult expresivitatea liniei, a punctului, a culorii. Asadar, indiferent in ce perioada plasezi o pictura, valoarea ei consta in puterea de a-ti atinge sufletul. Pentru mine, japonezul reuseste asta. E drept ca ma fascineaza si faptul ca picturile lui ofera imagini dintr-un timp apus de mult si astfel pasiunea mea pentru istorie este trezita si ea.

Totusi picturile lui nu sunt numai istorie in imagini sau ilustratii obisnuite de carte. E drept ca acum, dupa frumusetea si profunzimea la care a ajuns arta, prin Van Gogh,  Paul Klee, Dali si atatia altii, pare cam depasita aceasta pictura. Dar nu e asa. Oricand esti fascinat de perfectiunea armonizarii culorilor, de viziune, de puterea de sugestie a mijloacelor, de delicatetea trairilor, de dinamism, de varietate, de rafinamentul liniilor, de frumusetea redarii in mic a totului. La el nu e tulburare, nu e ardere, la el e ochi de miniaturist, pretios mestesugar, rafinat colorist, dar care nu il fac mai putin artist. Are si momente de contemplatie plina de tristete si parca simti apasarea vietii. El reda permanent munci, dar uneori ele sunt plasate intr-un cadru trist. In felul cum picteaza pasarile simti o sensibilitate delicata si melancolica. Peisajele de seara, nocturne trimit insingurare, iar iarna, desi e mirific redata, are si o nuanta nostalgica.

In privinta faptului ca mari pictori au fost impresionati de el, prin sec 19, 20 ma face sa vad doar cat de formalisti sunt europenii. Chinezii pictau peisaje, japonezii coloreaza minunat si au perspective diverse. Pentru ca nu respectau precepte academice. Japonezii au beneficiat de frumusetea costumelor, de coloritul lor minunat, asa au fost nevoiti sa foloseasca o paleta variata; chinezii de peisajul lor fascinant, pe care nu puteai sa nu il pictezi. Europenii, cand au renuntat la pictura academica au fost infierati public.

   Recunosc in pictura japonezului perspectiva lui Manet, chiar subiecte ale lui, strada, portul, culorile vii ale fauvistilor, dar si ale lui Van Gogh, desi liniile lui sinuoase puteau fi imprumutate mai mult de la chinezi, desi nu a fost asa…Figurile uneori grotesti ma trimit la Touluse-Lautrec.

Coloristica plina de vitalitate

Dinamism

Compozitii complexe

Perspectiva indrazneata

Alte tablouri cu cate ceva deosebit

Din seriile Tokaido, prima e cea mai reusita, editia Hoeido, in celelalte se vede  graba, schitele sunt chiar  ilustratii banale, desi coloritul e inca frumos, ca si ideea compozitiei.

Are culori luminoase, contraste armonioase, picteaza exceptional, dupa mine, marea, iarna, pomii infloriti, scenele cu multimi, pestii.

Este celebru pentru scenele pictate in orasele pe traseul Tokaido, pentru scenele din orasele Edo si Omi, pentru piese de teatru pictate, ilustratii de carti…

Iarna:

Scene din viata oamenilor:

Pasari, flori, pesti..

MAREA SI APOI MUNTELE FUJI-SAN

PEISAJE SI APOI CIRESI INFLORITI

HIROSHIGE SI VAN GOGH

Hiroshige mizeaza pe imagini lucide, clare, care amintesc foarte mult de linistea si de tacerea din jurul templelor budiste nipone. Tehnica sa consta in efectuarea unei matrice a imaginii pe lemn si in imprimarea ei pe pinza de bambus. In intreaga sa viata, artistul a efectuat peste 5.000 de printuri, 1.000 dintre acestea reprezentind regiunea Edo, cel mai mare oras japonez din acea vreme, in cadrul unei serii care a devenit un reper in istoria artei peisagistice. Scene cu ninsoare, festivaluri, momente alese aparent intimplator de pe strazile orasului, gradini, riuri, toate printurile lui Hiroshige vorbesc despre caracterul permanent al acestei lumi, despre linistea pe care o respira, atit de departe de haosul si vacarmul lumii actuale incit tablourile par magice pentru privitorul de azi.

Seriile de peisaje „Cincizeci si trei statii din Tôkaidô (1833-1834) si „O suta de peisaje celebre din Edo” (1856-1858) au influentat puternic artistii impresionisti, mai ales pe Monet. Vincent van Gogh a lucrat la doua reproduceri dupa „Gradina de pruni din Kameido” si „Podul si ploaia”, fiind puternic impresionat de tehnica lui Hiroshige. Artistii rusi Ivan Bilibin, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai miscarii artistice de la inceputul secolului al XX-lea, si Mir Iskusstva („Lumea artei”) s-au inspirat puternic din tehnica si viziunea artistului japonez.

DATE DIN VIATA SA

- s-a nascut in 1797 in Edo (Tokyo de azi) intr-o familie de mici nobili japonezi care se aflau in slujba shogunului, a caror misiune era aceea de a pazi castelul Edo de incendii.

- pictorul a fost instruit in arta grafica de catre un alt pompier influentat de scoala chineza Kanô

- a devenit un artist ukiyo sub influenta contemporanului sau, Hokusai, unul dintre cei mai cunoscuti artisti niponi, celebru mai ales pentru lucrarea „Marele val din Kanagawa”.

- In 1856, artistul s-a retras din lume alegind sa devina calugar budist. In acelasi an a inceput sa lucreze la seria „O suta de peisaje celebre din Edo”. A murit la virsta de 62 de ani, in 1858, de holera,  si a fost inmormintat intr-un templu budist zen din Asakusa.

SURSA INFORMATIILOR: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-12-28/japonezul-care-i-a-inspirat-pe-impresionisti.html

ALTE INFO

-s-a nascut sub numele de Ando Tokutaro

- tatal sau era si samurai, si pompier

- la 12 ani i-au murit ambii parinti, cu cateva luni inainte ca tatal sau sa il numeasca in locul sau pompier, indeletnicire la care nu a renentat pana la 43 de ani

- doi ani mai tarziu a intrat in faimoasa scoala a lui Toyohiro Utagawa, care i-a permis un an mai tarziu sa ia numele Utagawa, dupa ce a fost respins si de aceasta scoala, si de o alta

- prima lucrare ilustrarea unei carti , in 1818, la 21 de ani; a creat si stampe traditionale, cu subiecte ca: actorii kabuki, femeile frumoase si luptatori

- in 1830 a trecut in alt domeniu, al stampelor cu peisaje

- una din capodoperele sale va fi seria Tokaido gojusan-tsugi no uchi / Fifty-three Stages of the Tokaidodin 1833- 1834 cu 55 de stampe; Tokaido era un drum ce lega Edo de Kyoto

- in urmatorii 20 de ani s-a concentrat pe stampele cu peisaje

- alte faimoase serii ale lui:

• Famous Places of the Eastern Capital (meaning Edo)
• Famous Places of Kyoto
• Famous Places in the Sixty-Odd Provinces
• Sixty-nine Stations of the Kiso Highway
• Eight Views of Lake Biwa
• Thirty-Six Views of Mount Fuji

- ultima serie a sa Meisho Edo Hyakkei, One Hundred Famous Views of Edo este considerata capodopera

- adevarata reputatie i-a fost data de europeni

- a creat aproximativ 5400 de stampe, iar cele din ultima perioada erau mai slabe calitativ, din cauza ca le realiza rapid, la cererea pietei

Primele trei ii apartin lui Wang Jian (1598-1677) si fac parte din  “Album of ten landscapes in old style”

Casute mici, adapostite intre dealuri si sub palcuri de pomi, la poalele muntilor ce se intind lenesi, ca niste uriasi; casute pe care abia le ghicesti in peisaj, de aici tinuta lor discreta, umanitatea discreta; nuante blande; linistea care iti inunda fiecare particica din creier

Urmatorul este: “Viewing Plum Blossoms by Moonlight” de  Ma Yuan – 1190-1225

Copacii cu forme contorsionate care parca intruchipeza un gand dureros al artistului; samuraii ce contempla luna, pierduti in infinitul visarii; privirea le e atrasa dincolo de ei, spre cer, spre vale, se uita pe sine, se pierd pe sine; asadar oamenii, cand apar in natura sunt dar in postura aceasta.

Apoi Ren Xiong (1823-1857) din “Album of Twelve Leaves- Figures in Landscape Settings”-

tus si culoare pe hartie

Pomul pictat cu negru, pare visator ca fata, e o prelungire a gandurilor ei. Ea pare abatuta, dar fata ca o masca nu ii tradeaza adevarata stare, numai gestul de a se sprijini de pom e cel al unui om ajuns la capatul puterilor.

Batranul care mediteaza, cu o figura impacata

Huang Shen (1687-1772) – din albumul “Album of Beggars and Street Entertainers”

Wang Hui (1632-1717) Landscape “Gathered Snow”

Inscriptia celui de mai jos: “Autumn Vapours Over the Red-leafed Forest in the manner of Fan Hua-yuan (Kuan)”

Frumusetea departarilor, care dau adancime imaginii, nuante tomantice dulci.

“Magnolias”  de Yun Shouping-  1633-1690

Zhao Zhiqian (1829-1884)

 Yun Shouping (1633-1690) “Narcissi” cu inscriptia: The narcissi by (the Southern Sung master) Chao Tzu-ku (Meng-chien) are pure, untrammeled and sublime in spirit consonance. In this copy by Nan-tien there is beauty to spare.

Chinezii au o tehnica a picturii pe suluri verticale si orizontale

Exemple din primele:

Dai Jin (1388-1462) – “Returning late from a spring outing”

Culoarea apusului domina totul; preferinta pentru suluri verticale se explica prin dorinta de a nu lasa in afara panzei nici muntii, nici pamantul de jos, cu oamenii sai; minunatia ansamblului, armonia perfecta.

Chen Hongshou (1599-1652) – “Plum blossom and wild bird”;

Contrastul armonios dintre pomul noduros si delicatele flori albe; rafinamentul nuantelor.

Liu Guandao (1270-1340) – “Kublai Khan hunting”

Kublai han a fost un mare han mongol, care a trait intre 1215-1294; a fost unul din nepotii lui Ginghis Han; pana in 1271 a fost imparatul Chinei si in timpul sau budismul a ajuns religie de stat in China; a sustinut manastirile din Tibet; a fost un foarte bun conducator; a intemeiat in China dinastia mongola Yuan, intre 1271 – 1368; la curtea lui s-a aflat mai multi ani calatorul venetian Marco Polo; dupa moartea lui urmasii sai vor fi alungati cateva sute de ani mai tarziu din China, intemeindu-se dinastia Ming. Un superb poem de Coleridge ii poarta numele : “Kubla Khan”, reprezentand o viziune de vis, scris sub influenta opiumului:

“In Xanadu did Kubla Khan
A stately pleasure-dome decree:
Where Alph, the sacred river, ran
Through caverns measureless to man
Down to a sunless sea.
So twice five miles of fertile ground
With walls and towers were girdled round:
And there were gardens bright with sinuous rills,
Where blossomed many an incense-bearing tree;
And here were forests ancient as the hills,
Enfolding sunny spots of greenery.” ( fragment – prima strofa)

Wang Shimin (1592-1680) – “Snow over rivers and mountains”

Zhou Chen (c1460-c1535) – “Idly watching children catch wilow flowers”

Si suluri orizontale, dar care sunt foarte lungi, asa ca voi da intregul si cateva detalii:

“Green Mountains and White Clouds”, detail – from a hand scroll – Wu Li – 1632-1718

Hipnoticul verde, ajutat si de liniile sinuoase; copacii plutind in vis; superbele vai, superbele culmi

“Returning clearing” – anonim:

Impresionanta masa umana; amestec de culori si gesturi; furnicar uman

Acum din antologia- “Anthology of Masterpieces of the T’ang, Sung and Yuan Dynasties” – reprezentand pictura pe matase, cu versuri scrise:

“Mountain Stroll in Spring” de  Ma Yuan, Sung dynasty

versurile:

Brushed by the long sleeves, the wild flowers dance.
The eremetic birds, avoiding mankind, do not chirp.

Recunosc, aceasta este preferata mea: crengile, omul, pasarea, dealurile din zare, culorile moi ale visarii, totul trimite la perfectiunea unei stari, in care te sustragi vointei de a fi.

si o alta superba:

“Mountain journey in morning snow”  de Ma Yuan din Sung Dynasty

Parerea unui profesionist, MARIANA SENILA-VASILIU, care a vizitat in 24 iunie 2004, o mare expozitie de pictura chineza de la Paris, “Montagnes celestes”

” Ce regal e expoziţia de peisaje chinezeşti, cu munţii săi sacri şi văile sale adânci, totul iscat din zvâcnetul pensulei plimbate pe hârtie ori mătase, în tuş când luminos, când mat, când transparent, când catifelat, când uscat, când umed, când lin ca o apă care se pierde în zare, când profund ca o noapte întunecată. Pictura europeană a avut/are la dispoziţie puzderie de culori, pe când pictura chinezească se reduce cel mai adesea la gama monocordă a tuşului descântat cu pensula, care însă reuşeşte să se substituie unui întreg magazin de materiale de pictură. Orice lumină şi orice culoare îşi află echivalentul în tuşul chinezesc modulat de la tuşul alb până la cel mai negru… negru.
Dar linia, dar punctul din care se naşte ea? Principiul Yin şi Yang, a Vidului şi a Plinului, face ca punctul cel mai negru  să aibă o lumină şi un conţinut, ceea ce face totul viu. Linia continuă Yang, cea întreruptă Yin; compactul şi concentratul se exprimă prin linie, ca şi concavul şi subţirele. Liniile se întrerup pentru a sugera continuitatea şi se opresc pentru a fugi dincolo de dâra tuşului. Sunt încreţite şi atât de strânse încât, cum spunea un pictor, aerul să nu poată pătrunde printre ele, dar caii pot galopa în acelaşi timp în voie. Qiu Yng în Urcare spre Pavilionul Săbiei pictează o trecătoare atât de strâmtă încât unui singur om îi este suficient să o blocheze şi totuşi, cum spunea un poet, prin ea pot trece zece mii de persoane.
Spaţiul peisajului chinez, cu munţii săi stranii şi văile sale adânci cu norii care taie stâncile ori se agaţă de ele, cu ceţurile care plutesc ca o mare printre piscuri – Muntele Lu învăluit de nori a lui Wang Hui, cu crestele stâncilor care crenelează întreg ruloul orizontal mâncat parcă de valuri creează o astfel de impresie –, cascadele spectaculoase, întinderile largi şi nesfârşite ale Fluviului Albastru (lung de 6.300 km, este cel mai mare fluviu care traversează China botezat din cauza varietăţii peisajelor şi a frumuseţii lor „galeria lumii”), au premers şi au modelat forma liniilor şi nuanţele tuşului, au dat ritm savantelor desfăşurări Vid-Plin, Munte-Apă, ca în final să ajungă la complementarul Pensulă-Tuş din care se nasc cele zece mii de imagini ale celor zece mii de lucruri în viziunea a zece mii de pictori. De ce s-a oprit gândirea chineză la zece mii şi nu mai mult sau mai puţin, asta nu ştiu, dar cifra sugerează infinitatea Universului. Un peisaj chinezesc e sinteză între gândirea cosmologică, arta picturii, observaţie şi imaginaţie. El nu reproduce realitatea, ci pe baza celei existente creează o alta, mai puternică şi mai răscolitoare decât concretul. Calitatea mare a picturii chineze e forţa de sugestie.”

 Imi place sa fac acest gen de exercitii, pentru ca imi place sa vorbesc despre mine in general, lucru cu care nu sunt si neaparat de acord

1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?

25 

2. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?

sa nu ai puterea de a incerca

3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac? 

raspuns evident: pentru ca nu avem timp decat de supravietuire 

4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut?

sunt rari oamenii care fac mai mult decat vorbesc

5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi?

ia sa vedem cum suna: as vrea un kg de piersici. Cata fericire sa va dau in schimb? ca s-o dai trebuie s-o ai, ca s-o ai trebuie sa o primesti…ar deveni o moneda ca oricare alta…

6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?

oamenii nu sunt buni la suflet – as vrea sa fie mai buni la suflet si atunci poate ca vor spune adevarul celui care are mare nevoie de el, poate vor fi prietenosi si amabili, poate nu vor mai uri, nu vor mai invidia …

7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?

cand imi pierd timpul, fac ceea ce am visat

8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

perceptia timpului ar fi alta…

9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?

prima varianta

10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?

sa calatoreasca enorm

11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

un prost fericit

12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte? 

imi plac amintirile mele

13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum?

nu cred ca mi se adreseaza

14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială?

copilaria a fost un paradis, vazut de acum, dar nu si de atunci

15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?

as vrea sa castig 30 ca sa merg pe Luna

16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

acu 10 ani, cand viata mi s-a schimbat complet si in bine

17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

next

18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte?

sunt multe

19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?

sa pierd timpul; in stil  mare

A fost o leapsa foooooooarte grea;

 Bucegi

Sighisoara

Pentru Ovidiu: