Leapsa de la Ovidiu

 Imi place sa fac acest gen de exercitii, pentru ca imi place sa vorbesc despre mine in general, lucru cu care nu sunt si neaparat de acord

1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?

25 

2. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?

sa nu ai puterea de a incerca

3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac? 

raspuns evident: pentru ca nu avem timp decat de supravietuire 

4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut?

sunt rari oamenii care fac mai mult decat vorbesc

5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi?

ia sa vedem cum suna: as vrea un kg de piersici. Cata fericire sa va dau in schimb? ca s-o dai trebuie s-o ai, ca s-o ai trebuie sa o primesti…ar deveni o moneda ca oricare alta…

6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?

oamenii nu sunt buni la suflet – as vrea sa fie mai buni la suflet si atunci poate ca vor spune adevarul celui care are mare nevoie de el, poate vor fi prietenosi si amabili, poate nu vor mai uri, nu vor mai invidia …

7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?

cand imi pierd timpul, fac ceea ce am visat

8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

perceptia timpului ar fi alta…

9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?

prima varianta

10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?

sa calatoreasca enorm

11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

un prost fericit

12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte? 

imi plac amintirile mele

13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum?

nu cred ca mi se adreseaza

14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială?

copilaria a fost un paradis, vazut de acum, dar nu si de atunci

15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?

as vrea sa castig 30 ca sa merg pe Luna

16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

acu 10 ani, cand viata mi s-a schimbat complet si in bine

17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

next

18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte?

sunt multe

19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?

sa pierd timpul; in stil  mare

A fost o leapsa foooooooarte grea;

 Bucegi

Sighisoara

Pentru Ovidiu:

Si pentru ca vad ca se poarta poezia si sunt nenumarate pds-uri, am zis sa intru si eu in colectia mea, sa impart un strop de suflet la randu-mi, apeland la cate o voce care se pricepe

Am fost fascinata de stilul laconic si, paradoxal, plin al lui Ungaretti

Veghe

O noapte-ntreaga

Aruncat langa

un tovaras

macelarit

cu gura lui

Scrasnita

intoarsa catre luna plina

cu mainile lui umflate

patrunzand

in linistea mea

am insirat

scrisori pline de iubire

Niciodata nu m-am agatat atat de tare

de viata

(1915)

traducerea St. Augustin Doinas

Vara asta am vizitat Cheile Dambovicioarei – impresionante- pereti de stanca foarte drepti, un drum lung si sinuos, la capatul caruia trebuia sa dam de Pestera Dambovicioarei – dar nu s-a intamplat asta pentru ca am pornit pe jos de la locul de taxare la intrarea in chei (3 lei, parca) si nu am mai avut energie sa ajungem la ea – asa ca nu va lasati masina la intrare caci e mult de mers…

Cateva date culese de peste tot:

- fac parte din cel mai mare complex de chei din tara – cel axat pe Dambovita si afluentii sai;

- s-a creat prin adancirea paraului Dambovicioara in calcarele jurasice ale pietrii Craiului

- are peste 2 km cu aspectul unui veritabil canion;

- peretii de stanca au in unele locuri 200 de m 

- la baza sunt calcare jurasice, spre varf cretice inferioare;

- in unele locuri apar limbi de grohotis

Pozele noastre:

Am gasit in biblioteca soacrei mele aceasta carte si cum aveam chef de ceva soft si plin de pasiuni, am ales s-o citesc.

M-a surprins caci m-a captivat. Dincolo de teza cu pasiunea si datoria, specifica secolului 17, frumusetea cu care descrie pasiunile adanci e proaspata.

Pe scurt, este vorba despre o principesa, casatorita, care si-a ales sotul doar pentru calitatile lui morale si pentru ca o iubea nespus de mult, care se indragosteste de ducele de Nemours, care, la randul lui, o iubeste profund. Ambii sunt foarte frumosi, probabil sotul nu e prea aratos…In ea se da o lupta crunta intre datoria fata de casatorie si iubirea care o inunda, pana la urma ii spune tot sotului- despre cum nu mai poate indura aceasta iubire vinovata, numai ca, in felul acesta, sotul e foarte afectat si chiar va muri, crezand ca ea l-a inselat cu acel duce…in loc sa se casatoreasca cu Nemours, doamna, desavarsita, traieste foarte retrasa, o parte din an la o manastire, alta in casa ei, foarte austera.

  Ce ar fi de zis – se simte sfortarea de a impune, probabil, in perioada depravarii de la curte, a secolului 17, un model de virtute, dar care pare a fi indeplinit cu sfortari supraomenesti, ceea ce-l face nul pentru niste oameni obisnuiti, lipsiti de taria sufleteasca a doamnei de Cleves, caci ea pare a-si fi gasit iubirea vietii, pe care o alunga…Pe de alta parte, e minunat acest model, aceasta posibila cale, nobletea caracterului e scanteietoare, puterea de a rezista e supraumana – insa ma intreb daca nu cumva tocmai prin descrierea marilor tulburari ale inimii, scriitoarea nu a facut o mare favoare tocmai iubirii, in detrimentul datoriei, pregatind secolul 19 al romantismului.

Constructia romanului e simpla – putin dialog, multa introspectie a trairilor, reportaj in partea narativa, aproape deloc descriere – ceea ce il face sarac, caci m-ar fi interesat detalii de la viata de curte, din gospodaria printesei, obiceiuri ale vremii – toate lipsesc, desi romanul e plasat in perioada domniei lui Henric al II-lea al Frantei, cand in Anglia este Elisabeta I; sunt amintite si alte figuri istorice, ceea ce da o tusa frumoasa romanului, de istorie veridica – Maria Stuart, Margareta de Navarra, Diana de Poitiers, Caterina de Medicis, chiar daca aceste figuri sunt conteaza mai putin in actiune, sunt periferice, accentul cazand mai ales pe cele trei figuri importante – printesa, ducele de Nemours si domnul de Cleves; prea putine portrete- doar ducele de Nemours e ceva mai bine schitat fizic; apar diferite istorii tangentiale despre destinul unor personaje – vidamul de Chartres, domna de Tournule – una despre lipsa de fidelitate a barbatilor si alta despre infidelitatea femeilor – pentru a evidentia virtutea personajelor centrale…

Relatia dintre printesa si duce evolueaza incet, profund, pe tacute – abia isi vorbesc, ea se teme teribil de vreo marturisire a lui care ar obliga-o sa se poarte altfel, el este extrem de politicos si face doar aluzii intelese doar de ea, care o tulbura infinit; ea pretexteaza deseori ca nu se simte bine ca sa evite vreun loc unde e el; el sufera ingrozitor de absenta ei; el face escapade nocturne in gradina ei, pe proprietatea de la tara, ea se sperie si se ascunde in casa, printre servitori; el ii fura portretul si se inchide in camera ca sa il savureze, apoi cand ea se inchide in castel, el inchiriaza o camera de unde ii poate vedea fereastra etc..multe dragalasenii care astazi ar fi ridicole… sau poate ca nu, poate ca ele se intampla inca in inimile care mai sunt pure…

Cartea e frumoasa, mie mi-a placut, merita citita, fie si numai pentru parfumul vremilor de mult apuse – desi e scrisa in secolul 17, ea se refera la secolul 16, prima jumatate.

Cartea a fost publicata in 1678, anonim, a avut un imens succes si a fost considerata primul roman francez adevarat si un prototip al romanului psihologic

Scriitoarea (1634-1693) a fost domnisoara de onoare a reginei Ana de Austria; va frecventa saloanele literare ale doamnei de Rambouillet si de Scudery; dupa moartea tatalui ei, mama sa se va casatori cu unchiul Doamnei de Sevigne, iar aceasta ii va deveni prietena apropiata pe tot parcursul vietii; dupa casatoria ei cu un vaduv nobil cu 18 ani mai in varsta, isi va forma propriul salon literar, va fi prietena a cardinalului de Retz, iar dupa ce il cunoaste pe La Rochefoucauld, acesta i-i va prezenta pe Racine si Boileau

Carti ale ei:  Printesa de Montpensier, Zaide, apoi Printesa de Cleves, apoi postum- Contesa de Tende, Istoria Henriettei d’Angleterre, Memorii de la Curtea Frantei

Perioada amintita in carte, cea a regelui Henric al II-lea este presarata cu intrigi de curte, cu tradari si indragostiri, turniruri de vanatoare, jocuri de tot felul, ceea ce arata ca regii erau foarte “ocupati”; se expuneau toalete, frumuseti, se barfea, se cam plictiseau;

Diana de Poitiers

Diana de Piotiers era amanta regelui, numita si ducesa de Valentinois si ea conducea regatul, daca cineva nu ii convenea, era persecutat, la fel faceau si regina Caterina de Medicis, si regina-delfina, Maria Stuart, de aceea era nevoie de atatea linguseli si ploconeli. Diana e cu 20 mai mare decat rege, dar el o iubeste ca un nebun, ei ii place vanatoarea, e chiar reprezentata de un pictor al vremii precum Artemis, ba chiar pozeaza si nud, si la bustul gol; e clar foarte inteligenta si priceputa in ale Curtii intrigi; Caterina de Medicis o va accepta, dar are si ea escapadele ei; la moartea lui Henric, o va alunga pe ducesa de la Curte.

Regina-delfina, Maria Stuart, care va fi decapitata de ElisabetaI a Angliei, ii povesteste printesei, care ii e doamna de companie, despre ura ducesei de Valentinois, care a impiedicat-o pe mama ei, Marie de Guise, sa se casatoreasca cu Henric II, care o iubise candva, intervenind pe langa tatal lui Francisc I sa o marite cu James al Scotiei, desi o ravnea si Henric al VIII-lea, al Angliei dupa ce ii murise a treia sotie, Jane Seymour, la nasterea fiului sau; Henric mai avusese inainte ca sotii pe Caterina de Aragon, de care divortase, starnind mania papei, desprinzandu-se astfel de biserica catolica, devenind el capul bisericii anglicane, pentru a se insura cu Ana Boleyn, mama Elisabethei I.

In fine, o carte frumoasa, care are in miez povestea de amor si e inconjurata de intrigile de la viata de curte.

Un pictor rus interesant ce l-a influentat pe Paul Klee

Picturile lui sunt atat de explozive, de vii, de colorate, de superbe, incat imi vine sa ii postez toate tablourile…dar nu am timp!

Date mai interesante despre el de pe wiki:

- s-a nascut la Moscova in 1866, intr-o familie de burghezi bogati si moderni

- studiaza pianul si violoncelul, apoi desenul, face Facultatea de Drept, e profesor universitar, pentru ca apoi sa ia decizia de a ramane pictor

- studiaza pictura la Munchen; va fi primit la Academia de Arta, dar e dezgustat de arta academica si o paraseste, infiintand in 1921 grupul “Phalanx”, ce se opune academismului si ia apararea curentelor novatoare

- grupul isi infiinteaza propria scoala, iar Kandinski se va indragosti de o eleva a sa, dupa ce se casatorise cu o verisoara sa

- in 1909 infiinteaza  Neue Kunstlervereinigung (Noua Societate Artistică, organizand expozitii in care apar lucrarile lui Picasso, Braque, Derain- ce vor declansa un mare scandal

- impreuna cu Franz Marc fondeaza un nou grup in 1911 – Der Blaue Reiter- Calaretul albastru

- izbucnind primul razboi mondial paraseste Munchenul din cauza ca e cetatean rus; se intoarce la Moscova unde se casatoreste cu Nina Nikolaievna Andreevska si va infiinta Academia de Ştiinţă şi Artă; dar conceptiile lui sunt foarte criticate, astfel ca in 1921 pleaca la Berlin cu sotia si nu se va mai intoarce niciodata in Rusia

- devine profesor la o facultate din Weimar, dar in 1933 paraseste Germania, stabilindu-se la Paris, apoi la  Neuilly-sur-Seine, unde va muri in 1944

- Prima lucrare reprezentativa este “Muntele albastru nr 84″

- la inceputul lui 1910 a creat expresionismul abstract cu picturi non-figurative, in care se pune accentul pe relatia dintre culori si forma

- de copil era fascinat neobisnuit de mult de culoare; mai tarziu a devenit interesat de simbolistica si aspectele psihice ale culorii;

- in urma unei calatorii in N Moscovei, la Vologda, a fost impresionat de coloristica regiunii – casele, bisericile; in lucrarile sale se va vedea folosirea culorilor stralucitoare pe un fond intunecat – ca efect al studiului artei populare rusesti

- mai tarziu va declara ca maniera de a picta este ca cea de a crea muzica: “Color is the keyboard, the eyes are the harmonies, the soul is the piano with many strings. The artist is the hand that plays, touching one key or another, to cause vibrations in the soul.”

- in perioada Munchen va fi influentat de Monet, de Lohengrin al lui Wagner, care impinsese la limita lirismul, de teosoful Blavatsky ( conform teosofiei, creatia este o progresie geometrica pornind de la un singur punct)

- a si scris doua carti de teorie cu baze teosofice – Concerning the Spiritual In Art (1910) and Point and Line to Plane (1926)

- in perioada der Blaue Reiter -1911-1914 – creeaza compozitii vaste, in culori foarte expresive

- influenta muzicii va fi covarsitoare in crearea unei arte abstracte, caci ea nu copiaza exteriorul, ci reda doar liniile pure ale sentimentelor inner feelings( el isi va numi operele cu termeni din muzica – improvizatii, compozitii)

- perioada Bauhaus – 1922-1933 – preda teoria culorii cu noile elemente ale psihologiei formei- va scrie si o carte – Point and Line to Plane in 1926; elementele geometrice vor avea o importanta si mai mare in lucrarile lui

- in 1923 va face parte din grupul Blue Four – cu Klee, Feininger si Jawlensky si vor face lecturi si expozeuri in America

- perioada Paris – 1934-1944- moda de aici era impresionismul si cubismul, nu pictura abstracta, astfel ca el era destul de izolat; acum apar in creatiile lui formele biomorfice, sugerand organisme microscopice; e o perioada a sintezelor descoperirilor sale anterioare; acum creeaza doua mari picturi – Compozitiile IX si X

 Picturile lui:

perioada de pana la der blaue reiter – pana in 1911

1904 beach-baskets-in-holland

couple-riding-1906

volga-song-1906

picture-with-archer- 1909

perioada der blaue reiter – 1911 -1914

Blue_Rider 1903

boat-trip-1910

-improvisation-28-second-1912

Composition VII, 1913

lady-in-moscow-1912

perioada urmatoare – pana la  bauhaus – 1922

in gray 1919

red-spot-ii-1921

perioada bauhaus – 1922-1932

in the black square – 1923

yellow red blue – 1925

1928the-great-gate-of-kiev

in-blue-1925

swinging-1925

fixed-flight-1932

perioada sintezelor – 1934-1944

1939_composition-X

around-the-circle-1940

pentru mai multe picturi – aici-

 de la ammelie, unde e si un link spre melodie

Yael Naim – New Soul

I’m a new soul
I came to this strange world
Hoping I could learn a bit bout how to give and take.
But since I came here,
Felt the joy and the fear
Finding myself making every possible mistake

la-la-la-la-la-la-la-la…

I’m a young soul
In this very strange world
Hoping I could learn a bit bout what is true and fake
But why all this hate?
Try to communicate
Finding trust and love is not always easy to make

la-la-la-la-la-la-la-la…

This is a happy end
‘Cause you don’t understand
Everything you have done
Why’s everything so wrong?
This is a happy end
Come and give me your hand
I’ll take you far away

I’m a new soul
I came to this strange world
Hoping I could learn a bit bout how to give and take.
But since I came here,
Felt the joy and the fear
Finding myself making every possible mistake

I’m a new soul… (la, la, la, la,…)
In this very strange world…
Every possible mistake
Possible mistake
Every possible mistake
Mistakes, mistakes, mistakes…
Take take take take take… take a mistake
Take, take a mistake
Take, take a mistake
(oh oh oh oh…)
[fade out]
(oh oh oh oh…)

uneori si eu am un  puternic sentiment ca am venit in vizita aici si invat cate ceva despre aceasta lume, experimentand-o; suna prosteste, evident

Mandy Moore – o piesa din albumul “Amanda Leigh”, impreuna cu Mike Viola. Piesa se numeste Merrimack River.

Imi place mult cum suna

Si o trimitere la anaayana, pentru o piesa care imi place

Tocmai am vazut acest film. Face parte din categoria filmelor care te absorb in lumea lor si nu iti mai dau drumul.

Pe scurt, este vorba despre o familie traditionala mexicana, de  fermier,  cu trei fiice, o mama foarte severa, un tata ce face infarct cand i se sugereaza ca fiica lui mijlocie ar fi a altui barbat, un mulatru; traditia era ca fata cea mica sa ramana nemaritata pentru a avea grija de mama ei pana la moartea acesteia. Intamplarea face ca tocmai de ea, Tita,  sa se indragosteasca un tanar frumusel, Pedro, dar pentru ca fata are interdictie la casatorie, el accepta sa se casatoreasca cu sora ei mai mare, Rosaura, pentru a fi in preajma fetei iubite. Tita este bucatareasa familiei, dar mancarurile ei sunt magice, caci prin ele ea isi transmite si sentimentele – astfel ca la nunta surorii ei, toti plang atunci cand mananca din tort, simtind o stranie tristete, amintindu-si de iubirea vietii lor neimplinita.

Filmul este realizat pe baza unei carti a scriitoarei mexicane Laura Esquivel. Cartea a fost publicata in limba spaniola, in 1989,  iar ecranizarea din 1992 a castigat 11 premii Ariel, ale Academiei de film mexicane.

Evident, cartea/filmul foloseste realismul magic al scriitorilor sud-americani. Apar cateva simboluri- patura pe care Tita o croseteaza noaptea cand nu poate dormi de durere ca nu poate sa fie sotia lui Pedro, in noptile cand iubitul ei este in bratele surorii ei…. Patura aceasta este atat de lunga, incat atunci cand Tita, avand o mare depresie, este luata in ingrijire de un medic, ii atarna in urma trasurii ce o duce la casa medicului. E aceeasi patura care, in noaptea in care Pedro si Tita sunt in sfarsit impreuna, ii acopera pe acestia cand flacarile ii cuprind – el moare de infarct, de prea multa fericire, iar ea se sinucide mancand fosforul capetelor de chibrit- caci i se spusese ca oamenii au in ei fosfor, dar acesta trebuie sa fie aprins cu ajutorul oxigenului si al unei lumanari – oxigenul sunt sentimentele noastre; alte elemente fantastice: mancarurile Titei ii preiau sentimentele si le transmit celor ce mananca; ea, virgina, il alapteaza pe fiul lui Pedro si al Rosaurei; fantoma mamei care o bantuie, fantoma bucataresei care o iubise mult si o invatase sa gateasca, care ii aranjeaza patul in care avea sa fie pentru totdeauna a lui Pedro.

In multe privinte cartea seamana cu romanul lui Marquez “Dragoste in vremea holerei” – cei doi nu pot fi impreuna, dar iubirea nu se stinge, asteapta o viata sa se implineasca, iar la final asa se intampla. Seamana cumva si cu “La rascruce de vanturi”, caci apare personajul calm, bland tandru – doctorul Brown, care o cere in casatorie pe Tita, dar spre deosebire de Catherine, aceasta nu il lasa pe Pedro pentru doctor; fiul doctorului – Alex se casatoreste cu nepoata Titei, fiica lui Pedro si a Rosaurei.

Fundalul istoric este perioada revolutiilor din Mexic – vizibil in cateva episoade – sora cea mijlocie, Gertrudis, fuge cu un capitan al lui Pancho Villa; dupa mai multi ani ea se reintoarce ca sotie a acestuia si primind titulatura de “d-na general”; la ferma vin revolutionarii si cer mancare, iar stapana apare inarmata, nepermitandu-le sa intre in casa. Totusi, revolutia este prezenta incidental, accentul cade pe viata Titei, pe indeletnicirile ei casnice si suferintele inabusite.

Cam slab e actorul ce il interpreteaza pe Pedro, cam fals, dar, evident, aratos. Personajul insusi este slab de caracter, desi s-a sacrificat, pentru a fi alaturi de Tita.

Ce impresioneaza este forta cu care personajul Tita isi reprima sentimentele puternice, supunandu-se mamei ei, felul in care indura zilnic durerea de a-si vedea iubitul tanjind dupa ea, fiind atat de aproape si atat de inaccesibil, sub ochiul vigilent al mamei care i-a jurat ca nu o va lasa sa se apropie de el; solutiile de supravietuire psihica pe care le gaseste – crosetatul paturii, gatitul mancarurilor care astfel ajung in corpul iubitului, odata cu sentimentele ei.

Iubirile care nu se pot implini, care rezista in timp, care ii consuma pe cei doi, care ii distrug…au priza in lumea noastra moderna, caci iubirile de acest tip au ramas un mit…

La sugestia lui Tedi Coman,  in legatura cu varianta picturala a lui Ulise, am cautat creatiile lui Paul Klee, de care auzisem, insa nu credeam ca imi va placea atat de mult.
Coloritul, simbolistica sunt fascinante.

Selectie de date despre el – de peste tot luate, mai ales de pe wiki
- e de origine elvetiana, s-a nascut la Münchenbuchsee lângă Berna, in 1879
- Subiectele lui Klee acoperă o plajă infinită, mergând de la motive figurative (personaje, peisaje terestre, acvatice şi celeste) la forme geometrice sobre şi polimorfe (săgeţi, cruci, stele, puncte) şi la scrisori (pictograme, hieroglife).

- Originalitatea şi extrema diversitate a limbajului tematic, varietatea surselor de inspiraţie, bogăţia desenului şi formelor, singularitatea expresiei cromatice, reflecţiile asupra formatului, nenumăratele tehnici mixte şi de material
- calatoreste in Italia, Germania, Franta
-se stabileste la Munchen cu sotia sa, pianista
- a ezitat intre cariera muzicala si cea de pictor
- o calatorie in Tunisia ii reveleaza culoarea
- ca muzician, talentat la vioara, ii placeau lucrari de sec 18-19 si nu intelegea arta moderna, dar ca pictor a fost un explorator al ideilor noi
- la academia de arte din Munchen excela la desenat, dar nu avea simtul culorii
- isi petrecea mult timp in baruri, in tinerete,  cu oamenii de rand, ba chiar va avea un fiu nelegitim, cu o femeie usoara
- calatoria in Italia ii descopera coloritul maestrilor italieni – el vede in culoare o forma de eliberare de pesimismul care ii caracterizeaza desenele satirice, caricaturale; culoarea este optimismul si nobletea in arta
- dupa ce s-a casatorit cu Lily Stumpf, el avea grija de treburile casnice, dar facea si experimente artistice
- il va intalni pe Kandinsky si pe alti avantgardisti; despre rus crede ca are o minte exceptional de frumoasa si lucida; el ii va deschide mintea in teoriile moderne ale culorii
- in calatoriile la Paris ii descopera pe cubisti, dar si culorile indraznete ale fovistilor
- va reusi sa isi creeze un stil unic ce conecteaza linia desenului cu teritoriul culorii
- despre vizita in Tunisia scrie : “Colour has taken possession of me; no longer do I have to chase after it, I know that it has hold of me forever… Colour and I are one. I am a painter.”
- opera sa are uneori o anume fragilitate tipica de copil

Picturi, amestecate,
1907 – concertul partidelor

In the Style of Kairouan (1914)

Femeie in pom 1903

barca cu scolari – 1929

Saritor -1930

Pesti 1925

Alte imagini cu pesti – se pare ca l-au fascinat

Peisajele lui

Compozitii mai complexe

Carnaval in munti – 1924

Teatru botanic 1924

Teatru de papusi 1923

Urmeaza o serie de portrete

1924

Cap de bandit celebru – 1921

Cavalerul negru – 1927

Masca cu steag mic – 1925

Imparatul Wilhem – 1920

E renumit pentru peisajele sale cu “patratele” – influentat sau nu de cubism

full moon – 1919

in desert  1914

Rembrance of a garden 1914

un site cu linkuri la picturi si la articolele lui
picturile le-am luat de aici

Imaginea propusa de Tedi Coman ca varianta picturala a lui Ulise, in doua forme

1923 Battle Scene from the Comic Opera. The Seafarer