radu vancu

  Vorbeam de poezia care iti faciliteaza intalnirea cu zona din viata in care adevarul se  reveleaza in imagini ce ating limita. Asa e si poezia lui Radu Vancu.

„cînd s-a spînzurat, pînă au venit ăia de la smurd/ i-am făcut respiraţie artificială – ultimul aer ieşea din plămîni gîfîit/ şi viaţa plutea în jur şi moartea plutea în jur şi cumva absurd/ am gîndit că mai respiră, îmi venea să zburd/ şi aerul lui era aerul meu şi eu n-am murit încă, şi surd/ am auzit paramedicii zicînd: e mort. amintirile te fac fericit”(Amintiri) – http://www.clubliterar.com/text.php?tid=3190

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Multumesc pentru vorbele frumoase. Sincer, in ruptul capului n-as vrea sa facilitez, cum spuneti, intalnirea cuiva cu acea zona din viata. Eu incerc doar sa spun cum e acolo, atata tot.
    Mult succes cu blogul, imi place.

  2. Multumesc si eu, Radu Vancu! Admir modul atat de placut si onest in care raspundeti comentariilor de oriunde, vorbesc aici si de Club literar si de postarile de pe WordPress.

  3. Ei, atunci macar pentru atat e bine ca exista clubul literar, nu? (Glumesc, acolo sunt de citit vreo cinspe-douazeci de scriitori buni si chiar foarte buni.)

  4. Pentru mine e un mare castig. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: