de profundis

739.jpg

disperarea ca nu sunt mereu fericita 100%; sub fiecare lumina se ascunde derizoriul, dar vad si lumina si derizoriul; asa cum dincolo de copacii care plutesc in soare se vede cimitirul invelit in acelasi soare magnific, asa cum in umbra cruda in care sta banca din parc, e si sclipirea rafinata a unui fluture sidefat.(ma ia valul- stiu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: