simona popescu

 Text luat de pe www.agonia.ro 

„As fi vrut sa scriu despre varstele de atatea feluri prin care-am trecut pana acum, fara sa-mi dau seama, despre cele ce ne-apropie sau ne despart de ceea ce suntem, de ceea ce ramanem cu adevarat; despre neputinta de a vorbi despre tine insuti ca despre o fiinta unitara, despre oroarea ca-n orice timp prezent nu esti, de fapt, decat un intermediar, un precursor; despre dezgustatoarea idee ca vei ajunge odata sa fii propria ta bunica, matusa si tanti, supravietuind copiilor si gloatei de tineri ce-ai fost, despre caderea in forma labartata a „fiarei batrane”; despre incapatanarea cu care mergi impotriva valului stiind ca, oricum, te-asteapta cristalizarea: in mama, functionar, lucratoare sau trantor al uneia din diviziunile sociale ale muncii, producator si donator, ruda a cuiva care nici nu exista inca…; despre umilinta de a nu sti cine esti si ce vei fi si despre groaza ca ai putea sti ce esti si ce vei fi si pana cand iti e dat a trai.

Despre rabdarea cu care incerci sa imparti apele atator vorbe despre tine,care te bruiaza,te micsoreaza,te impiedica,te falsifica,te destrama. De-aceea fugi din calea lor,te feresti,ii ocolesti,caci n-ai nici o legatura cu ei. Esti nubil si inutil. Ca un linx privindu-se-n oglinda, stand la panda. Te uiti la tine si parca ti-e mai bine: sunteti doi, puterea creste… Esti recunoscator frumusetii tale ca e, si-apoi uiti. Cutreieri molesit tise si zade de aer, paienjenisuri si ceturi, turbioane, cautand nici tu nu stii ce. Ai o mie de simturi. Iradiezi. Te strabat senzatii si viziuni pentru care nu esti pregatit. Te opresti din drum plin de panica, de parc-ai fi vazut un crotal, un scorpion pe trotuar, de parca urma sa te faci tandari… Ti se pare ca se-ntampla lucruri pe care le-ai mai trait odata.Vezi figuri necunoscute si brusc te bucuri si-ai vrea sa le opresti.Te concentrezi animalic spre altceva si-ti imaginezi, fara nici o legatura, ca apropii de buze o parfumata si dulce nectarina sau ca lancezesti fericit langa o tufa cu grele si-albastre hortensii. Te topesti lent ca un jeleu sub o dogoare straina. Se petrece ceva de neinteles si nu stii cine-i de vina. Esti obosit. Nu mai poti. Curgi in Himeria. Te-ntorci intreg si mut si-ti vine sa canti la trompeta, sa lovesti usor un trianglu, sa gafai pe-o bicicleta, sa-noti pe sub apa cu ochi deschisi, sa dispari intr-un nor sclipicios.
Te recunosti?

Despre mine, dar mai ales despre tine june deoriundesioricum, despre tine care esti la inceput si despre tine care te pregatesti sa parasesti jungla bogata, primejdioasa, peisajul selvatic, gonind ca un prost in savana pustie…

Despre elanul si balmajeala cu care ai parcurs atatea faze ale informului, amoralitatii, aiurarii, suavitatii lancede, faze ale naivitatii tampe, ale rusinii, destramarii, ingalarii. furiei de doi bani, vinovatiei. Te-au dat la fund, te-au mutat, te-au supus. Dar ti-au sporit indarjirea…

Despre forta uriasa si nestiuta pe care-ai simtit-o de atatea ori printr-o brusca dorinta de-a merge pe un drum pustiu, la nesfarsit, zile si nopti, fara teama, cu un rucsac in spate si cu aer mult in jurul tau.

Despre amestecul asta de iubire si ura (pe care doar tu si eu il intelegem), de clocot si indiferenta reptiliana (pentru ca nu esti nici fierbinte, nici rece, nici caldicel, ci si fierbinte, si rece, si caldicel)…

Despre splendoare ametitoare si moale a imaturitatii, despre forta confuziei, vagului, indoielii care te fixeaza in centrul gol al vartejului istoric de unde-ti anunti inflorirea c-un sunet bizar, ca nu stiu ce ciudata semintie ierboasa…

Despre cinismul tau de apas, despre violenta ta neputincioasa, despre tine blegule si fraierule, umbra frematatoare, despre tine fecioara pacatoasa, nerusinata, june viclean cu pielea fierbinte, fatalau nehotarat cu par lung de aur, tocilarule, barbatus delicat, despre tine pisicuta-prostuta, despre tine mironosito, despre tine hard-istule cu suflet de hulub, despre tine baiatule fata c-un cercel lucind in ureche, despre tine fara pereche, despre tine adolescent evanescent, despre puterea ta, despre ticalosia ta dar mai ales despre profunzimea chinuitoare si limpede cu care nu te vei mai intalni niciodata.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: