Sunt unele poezii care iti taie respiratia -poeti tineri

 46790921411203.jpglevitaţia
poezie de   stefan manasia     

„fac 21 duminică” a spus şi s-a înşurubat în aerul rece
în braţele gorilei cu dantura din pepite aurifere.
însera. era linişte. cioara ducea ultimele crenguţe în cuib,
eu treceam din obişnuinţă pe sub ferestrele lui bujan
dar bujan se mutase din oraş de vreo 2 ani.
„sîntem cretini & rataţi & frumoşi” repeta întruna, dislexic, felvinţi
dar fereastra se deschidea tot mai greu la parterul de pe strada Bucegi.
însera.ultimele pîrîiaşe de etil îmi irigau mintea
umezeau grămăjoarele de praf ale sufletului.
„fac 21 duminică” mi s-a împlîntat în golul ăla fără nume
din stern şi colţurile pleoapelor au început să se umezească.
aş fi băut ceva dar felvinţi şi bujan se tiraseră din CJ.alegînd vidul şi paraginile paradisiace, Canalul Morii
unde acum construiesc un ansamblu rezidenţial.
de cîte ori ceva era în neregulă, de cîte ori ceva
în mine scheuna trist, alegeam sfoara potecii de pe Canal
străjuită de peturi şi de căcaţii beţivilor
de aurolacii cu ochi mari, cu ochi mari cît ai libelulelor, adormiţi.
Adormit în ierburi scămoase îl găseam întotdeauna pe Cadmos,
respirînd greu, ca un animal ciuruit, şi oftînd cînd îl mîngîia
lumina amiezii, cînd ultimele lăcuste îi zbîrnîiau că totu-i ok
că simbioţii homorotweiller sînt încă departe şi totu-i ok, iar practicanţii aikido
îşi ţin tălpile goale pe tatami-ul din sălile de antrenament.
Cadmos îi spusesem Cadmos şi era dintotdeauna acolo
printre marile frigidere Fram şi gardurile de tablă ondulată,
locuitor neştiut al limbului, o apariţie stranie pe care o digeram
fără să-ncerc să mi-o explic în vreun fel, de parcă aparatele de filmat ale
ştiriştilor napocani n-ar fi putut să-i înregistreze prezenţa,
conturul de ciuline bărbos sau măcar aura,
pînă în duminica aia în care Camelia avea să-l surprindă sforăind
pe retina micului nostru Canon digital:dădeam ocol marginii dar marginea nu mă primea înăuntru
nu-mi spunea stai cu noi ia loc pune-ţi şi tu ceva în blid
pentru că eram fără îndoială fals şi exhalam duhorile Confortului
cu toate că ălea cinci sute de ani sedimentate în creier
nu-mi şterseseră cu totul mirosul de fum, ud şi cald
senzaţia aia de transpiraţie şi floare de fîn lipită de vertebrele ascuţite
nămolul spîrcîind printre degetele picioarelor
în rutele întotdeauna fericite ale vînătorii.
nu-mi explicam cum n-am să-mi explic, de altfel, niciodată
de ce marginea mă tîra, în serile ălea, de păr pînă la margine
pînă la puntea mentală în faţa căreia se dizolvă miligramele de curaj
şi memoria aia reptiliană-ţi învăluie creierul în hierofanie & adrenalină:

în Mănăştur la 16:56 PM, 2ºC, sau altădată_________________
să-mi tai venele ca un puşti laş
snopit în bătăile altor puşti laşi
cînd e aproape gata să atingă nirvana şi levitaţia
şi să coloreze porii de pe obrajii lor tumefiaţi.
pentru că la 16:56, 2ºC, în Mănăştur
în amiazaspreseară de noiembrie (cancer în stadiu terminal)
am văzut colaje de frunze, ziduri coşcovite,
oameni cu încălţări proaste şi umbrele negre,
un cireş umed şi viu
lîngă crişti de tablă despuiaţi & înfrînţi.
am văzut femei la 30 şi ceva cu care aş fi făcut dragoste,
am atins cu geaca templul iehoviştilor
înăuntru bărbaţi discutînd afaceri şi spunînd „servus”,
am văzut o gură senzuală sub mustaţa gri zicînd
„hai înapoi, trebuie să cumpăr pîine”,
un căţel încolăcit în ploaie care
aducea a găină roşcată,
o fată
sufocîndu-se sub paltonul prea greu sub şalul imens,
am văzut tipi în salopete albastre schimbînd programul de cinema
lîngă ceasul electronic de la Minerva,
am văzut apa şiroind în rigolă
şi limuzinele şuţilor scurgîndu-se lent.

mi-au făcut cu ochiul revistele porno,
creierul a eclozat încă o dată celuloză şi coloranţi,
am privit cu îngăduinţă obrajii bucălaţi ai clujencelor,
am vagabondat pe străzi care se bifurcau
în străzi care se bifurcau la capătul blocurilor faraonice,
pînă la casele promiscuurbane
unde aerul e dintr-o dată mai curat iar pomii însufleţiţi,
unde soarele jilav dimineaţa loveşte
în cocoşii de tablă ai acoperişelor,
iar staniolul îngheţatei Napolact străluceşte
ca o inimă de aur, ca o inimă de aur strivită de caldarîm.

http://www.clubliterar.com/text.php?tid=5844

pentru siguranţa dumneavoastră. duty free blues

poezie de   ensign morituri     
(Count Basie, Walking slow behind you)

cum ies din ceaţă, bagaje tîrînd
bunădimineaţabunădimineaţa
pe lîngă sînii tăi auzi căscînd
vreunul poate îţi caută faţaîngrijorat, se foieşte, plecăm, nu plecăm?
în sine se-ntreabă scăpăm, nu scăpăm?
părăsim Normania, decolăm fără veste?
cu Yura la manşă, c-un Fokker în deşte
tu, cu braţele moi, de gimnastă
cu ochii rotunzi, uniformă albastră
şi-n vocea pierită, aceeaşi poveste:centura de siguranţă se poate închide
în eventualitatea puţin probabilă
măşti de oxigen vor cădea
îndreptaţi spătarul scaunului
urmaţi săgeţile luminoase
pentru siguranţa
dumneavoastră
priviţi-mi şoldurile-n fusta albastră
şi respiraţi normal

 Poeziile poetilor actuali, ale unora ,evident, sufera de lipsa de prospetime a imaginilor, cuvinte insiruite fara puncte dinamice, luminoase, fara trimiteri mai profunde. Chiar si imaginile viscerale sau violente s-au clasicizat.

Stefan Manasia si Rares Moldovan – Capacitatea de a surprinde aproape la fiecare vers prin noutatea imaginii, a asocierilor, fragmentarism dinamic, senzatie de viata intensa ce ti se scurge in vene; rapiditatea cu care parca vrea sa treaca de imaginile astea care i s-au infipt mereu in creier ca niste stileti, dar nu fara a ni le transmite noua, parca, la temperatura la care au fost scrise.

9806694613836.jpg

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Si Stefan Manasia, si Rares Moldovan sunt poeti excelenti. De cautat cartea lui Rares Moldovan, aparuta de curand la Vinea, „Skycam”. Lui Manasia ii va aparea la Cartea Romaneasca un volum care, sunt sigur, e unul dintre cele mai bune aparute la noi dupa revolutie.

  2. Multumesc pentru aceste informatii. Pe cand urmatoarea ta carte, Radu Vancu? 🙂

  3. Daca e vorba de carte de poezie, habar n-am. Acum mi-a aparut la Vinea un eseu despre poezia lui Mircea Ivanescu, unul dintre poetii mei preferati. Incerc sa termin de scris un volum de poeme vara asta, dar nu stiu daca o sa aiasa, am senzatia ca nici nu depinde de mine. In fine, vorba lui Tolstoi din jurnalul lui: „d.v.m.t.” (daca voi mai trai) se va vedea ce si cum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: