noua generatie si bautura

Am fost o persoana care duceam candva o viata varata cu nasul in carti,…intr-o zi am vazut ca nu e nimeni in jurul meu. Am inceput sa caut cu disperare oamenii.

    Am cunoscut lumea rokerilor, vie, dusa la extreme, traita total, inecata in bautura, o dorinta nedefinita de libertate, de nou, de spirit. M-a cucerit. Am inceput sa ascult duritati la greu, muzica ma transpunea intr-o stare euforica fantastica, spiritul meu invia, crea, fremata, eram atat de plina. Discutam in rockoteci, la o tigara si o bere si restul lumii disparea ca prin farmec. Eram doar noi…doar noi. Am incercat sa ma imbat si eu. Dar am o stare de luciditate care nu ma paraseste niciodata. Chiar ametita fiind, mi se dezlega gura si incepeam sa ii tratez pe ceilalti intr-un amestec de parodie si umor, dar o alta parte din mine vedea cu acuitate tot ce fac si statea gata de panda, pentru a nu sari calul.

  Nu m-am complacut sa ma culc cu tot ce apuc, cum fac rockeritele “adevarate”. Din autoconservare si lipsa de chef; mi-am dat seama ca asa nu scapam eu de nu stiu ce dureri metafizice si ca nu devin altceva decat o biata victima, in mainile unora si altora. Ce m-a atras era puterea de a-mi topi in muzica si zgomotul de grup starea aceea cumplita de lipsa de sens, starile grele, cumplit de grele ale sufletului, care isi gaseau ecoul in muzica la fel de grea a Anathemei, a MDB, a Nirvanei. Ca sa ma scutur de lanturile grele ale acestor stari ascultam thrashul cathartic al Metalicii, Sepulturei, death-ul furiei mocnite, grele, dar controlate – Six feet under, Morbid Angel.

Mi-am ucis durerea prin muzica. Cand ma apuca iar starile trec pe muzica, cautam eu si Dan prieteni, de orice fel, mergem la bere si fumam ca turcii.

  Sa fie starea aceea fantastica, euforica cea vizata?

  Am un unchi alcoolic, tata era si el la o vreme cam prea mare bautor, am o matusa care isi ineaca amarul vaduviei in bautura, alt unchi care dadea chefuri monstruoase.

   Nu cred ca bautura zdravana  te vindeca de ceva, nici macar nu atenueaza. Cred ca grupul care iti da senzatia de viata care freamata, cred ca evadarea intr-un loc sau altul cu cortul, cred ca o tigara si o bauturica din cand in cand, cred ca adunarea in jurul tau a lucrurilor care iti plac: carti, muzica, idei, oameni. In asta gasesc o oarecare salvare de lipsa de sens si de rigiditatea, monotonia vietii in economia de piata, o viata de roboti industriali, uneori.

  Nu inteleg de ce o alunecare totala in bautura. Nu condamn pe nimeni, am depasit faza in care ma puneam pe pozitia celui ce sta pe munte si arata cu degetul, fiindca nu stau pe nici un munte si fiinta mea stie destule de care sa ii fie rusine.

  Nu inteleg si vreau sa inteleg.

Sa fie lipsa alternativelor?

Sa fie spiritul de autodistrugere totala, intr-o lume care nu mai are chiar niciun sens, in care nu mai exista nici macar dorinta de a mai crea un sens (faza e ca , parerea mea, sensurile, care zi se intrevad mai rar, chiar trebuie sa ni le cream singuri; inainte vreme le creau altii, acum asta ne e libertatea, ni le cream sau nu, noi)

Sa fie….?

Am o doza de umanism care nu ma paraseste, iar vremurile actuale incearca din plin sa il ucida. Societatea actuala se autodistruge, pentru ca nu mai poate sa isi creeze sensuri sau pt ca nu mai poata sa creada in sensurile pe care si le-ar crea. Suntem acum, poate, precum soarecii care fiind prea multi, emana o substanta ce afecteaza creierul celorlalti – controlul gnetic al populatiilor.

Poate sunt o idioata care nu intelege nimic, dar chiar vreau sa incerc sa inteleg.

 Oare chiar nu mai exista alternative?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: