Scriitorul roman de origine rroma a dat o varianta foarte interesanta baladelor lui Lorca. Ce e ciudat e faptul ca, daca eu stiu bine si el l-a infundat pe Arghezi, poezia lui pare a folosi cam aceleasi mijloace de expresie argheziene.
Varianta pt Balada somnambula, numita de MRP „Cantic de fata neagra”, evident purtand amprenta originalitatii romanului
„Drag mi-a fost de cand ma stiu
rosu-aprins si stacojiu,
luntrea rosie pe unde,
calul roib suind la munte
In pridvor sta visatoare
fata neagra, neagra floare,
paru-i rosu cade sange,
ochii-n roua, parc-ar plange.
Si in bucle, dulcea luna
i-a pirostrit o cununa
ca o para de faclie,
dar ea n-o vede, n-o stie.
Numai rosu mi-a placut.
Stele mari sclipesc tacut;
aburite, printre ele,
zorile isi fac perdele.
Trece vantul prin gutui,
printre ramurile lui,
ca motanul se zburleste
muntele, si-n zare creste.”
E doar un fragment. Mie imi place ft mult.
Vlaminck, un preferat al meu
Si inca o pictura…autorul o sa il caut mai tarziu
e o pictura a lui Fragonard, dar poate ai aflat deja
Raspund si eu cu mare intarziere. Am lipsit ceva timp.
Nu, nu aflasem inca. Multumesc 🙂 !