Kurt Vonnegut – „Bufoniada”

Un autor surprinzator. Cu o asa economie de mijloace creeaza ceva grav, patrunzator.

Prologul – foarte interesant – line autenticista – imaginea unui om care iubeste lucruri pe care nu le poate gasi in realitate si din amintirea lor i-a ramas doar un suras amar, o oarecare oboseala de a trai, chiar plictis. Nu se amageste cu sentimente mari, precum dragostea – caci ea e doar un fel nice de a te purta cu celalalt; cere mai mult bun-simt elementar si mai putina dragoste. 

O carte scrisa avand in minte o singura persoana, sora lui.

Cartea propriu-zisa

Amestec de incest, genialoizi, sf-un posibil viitor al SUA -declin, chinezii devenind noua forta mondiala – printr-o evolutie incredibila a tehnologiei…

  E o comedie amara, o satira la adresa lumii atat de prost alcatuite si la adresa viitorului posibil, nascut din lumea atat de prost alcatuita azi. Critica individualismul, caruia ii opune solutia familiilor extinse, de exemplu, oamenii ar putea primi inca un nume, ales intamplator de un calculator, din domeniul vegetal, animal etc si toti oamenii care ar avea aceeasi extensie a numelui, de exemplu toti cei care ar avea si numele „narcisa” vor fi considerati rude – lege data de presedintele SUA, unul din gemeni.

 Critica goana dupa tehnologie performanata, competitia intre state – chinezii vor ajunge sa se miniaturizeze…sa colonizeze Marte…si autorul parca spune – so what?

  Critica sistemul media, jocurile politice…subtil si amar.

  Umor- chinezul care are inaltimea unui deget si fotografiaza documente plimbandu-se de-a lungul randului scris; forta gravitationala variabila cu zile in care toti barbatii au erectie sau zile in care toti umbla in patru labe; nota ridicol-inocenta in care presedintele SUA si un om de la bucataria lui se imbratiseaza, fiind rude, caci amandoi au primit, gratie calculatorului, numele Narcisa;

  Singuratea – insigna electorala a geamanului, ales apoi presedinte SUA avea sloganul – Gata cu singuratatea!; adversarii politici – aveau insigne cu sloganul – Singur, slava domnului!

  O america in declin grav, ceva asemanator cu Toamna patriarhului – Marquez – ca atmosfera

  O imaginatie debordanta si mereu acelasi suras …amar…in coltul gurii.

Impresii despre carte- http://whitenoise4ever.blogspot.com/2007/01/heres-article-i-wrote-about-vonneguts.html

http://www.terorista.ro/www/2007/02/07/please-mai-putina-iubire-mai-mult-bun-simt/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: