Sarbatorile vechi, ale noastre, ale romanilor

(Deoarece nu am diacritice – voi scrie romani si-i voi diferentia de Romani, stramosii nostri) 

Sa citesc despre lucruri vechi, valoroase -traditiile de iarna, a fost pentru mine o incantare fara margini, caci m-am intors intr-un trecut imemorial si am simtit oameni cu o putere de a intelege si cultiva spiritul mult superioara noua – de fapt atentia acordata de ei traditiilor insemna atentie acordata supravietuirii lor in spirit – sanatate mintala in toata regula.

De exemplu, termenul de „colind” provine de la latinescul „calendae”, dupa sarbatoarea Romanilor – Calendae Ianuarie – in timpul careia se faceau urari si se cantau aceste cantece traditionale.

Colindele religioase se numesc, de fapt, cantece de stea.

 Exemplu de colinda laica veche:

Soare, soare, domn cel

 Colo jos si mai in josu,
Sub o tufa de smolin
Joaca doua faclii dalbe.
Si-asa joaca de frumos,
De se-ntoarce duios.
Nime-n lume nu le vedeare,
Numa sora soarelui.
– Soare, soare, Domn cel mare,
Tu n-ai vaz`t ce-am vaz`t eu;
Soare, soare, Domn cel mare,
Nu te poti apropiare
De mugitu boilor,
De ragitu vacilor,
De zbieratu oilor,
De cantatu cocosilor,
De zvonu albinelor.
Dintr-un fir de busuioc,
S-aveti, gazda, noroc,
Dintr-un fir de iarba creata
S-aveti, gazda, lunga viata.

E un colind vechi, precrestin.

Alta ciudatenie – Craciun era pentru geto-daci un zeu solar, ca si Mithra, al iranienilor. In vechime, la sfarsit de an, Romanii aveau ca sarbatoare Saturnaliile, in cinstea lui Saturn si acestea s-au suprapus peste sarbatoarea daca inchinata lui Craciun.

Mai tarziu, dupa crestinare, Biserica a hotarat sa mute Nasterea Domnului in aceasta perioada, 25 decembrie, pentru a domina astfel paganismul sarbatorilor precrestine, pe care oamenii le tineau si dupa crestinare.

Alta – in seara de Ajun, se colinda intr-un mod special – cu colind de fereastra, colind de masa, colind adresat gazdelor, feciorului gazdei, fetei, daca era de maritat, apoi se faceau oratii- urari darurilor primite – colacului, branzei etc.

Exemplu de colind de fata, in care se lauda harnicia ei –

fragment-

Cine şede-nt-asta casă

Mândrii şi-o gătat pân casă.

Pă la uşe cu struţuri,.

Pă la blide cu şterguri,
La fereşti, cu flori domneşti,

Pa la pat, pană la brad.

în cornul cuptorului,

Pana peţitorului”. –

Colind de baiat – cu tema vanatorii

Printre meri şi printre peri

Plimbă-mi-se mari boieri,

Mari boieri cu cai bălţaţi

Cu călţuni împintenaţi,

Cai cu frâne de argint,

Cu poclăzi până-n pământ,

Plimbă-se, alintă-se,

Între ei intreabă-se:

Unde-i ciuta ciutelor,

Frumoasa frumoaselor,

Rumeneala zorilor,

Podoaba crăieselor?

Cu arcu’ să o vână,

Cu cununi s-o-ncununăm,

Cununii de cununie

Lui Vodă dalbă soţie.

colind de ferastra –

Florile dalbe,

Ler de mar,

scoala, scoala, ici domn bun,

si fa focul mare, mare,

si-mi aprinde-o lumanare

si-o lipeste’ntre icoane.

‘Ntinde masa ‘n toata casa,

peste masa, grau revarsa

ca ti-au venit juni d’ai buni,

juni d’ai buni colindatori,

sa-ti colinde si sa-ti cante

si tie si fetilor:

si pe noi ne-oti darui

cu un colac de grau curat

cu colacul lui Craciun

Buna vremea’ntr’asta casa

la boieri ca dumneavoastra

 

Oratia colacului

Unde-ar fi o fată fecioriţă
La onorata casă, la cinstita masă,
Ca Dumnezeu s-o trăiască!
(închina fetei cu sticla)
Eu îţi închin cu astă mână

Căci cu astă mi-e îndemână,

Nu-ţi închin cu mâna ştangă

Ca să ne mănânce strîga

Eu îţi închin cu un pahar galben,

Anume ca-i galben

Dintr-un vârf de paltin;

Ce-au înflorit florile

Şi-au arădnit morile,

Creşte iarba la răcoare

Şi coace grâul la soare.

Intr-o zî de primăvară

Am ieşit cu tata la plug afară;

Tata o zis să trag de Heteie,

Să-mping de heteie,

Am împins şi am tras

Şi iată cu ce am rămas!

La final – urarile :

Să fii, gazdă, veselos
Ca ş-on pom de rai frumos,
Să fii, gazdă vesel bun
C-am ajuns sfântu Crăciun
Şi găzdoala sănătoasă
C-am ajuns zile frumoasă.

 Unde gazda ăre fată de măritat se spune: Câţi cărbuni in vatră
Atăţia peţitori la fată
Şi un struţ de busuioc
Să aibă gazda noroc
 De au fecior se spune:
Câte aşchii la tăietor
Atâtea fete la fecior!
Dacă n-are nici fete, nici feciori, se spune:
Câte rândunele Sau:
Atâtea diţele (viţele)!
Câte şindrile pe casă
Atâtea băncuţe pe masă!

Câte pietre pe fântână
Atâtea oale cu smântână, sau
Câte paie pe casă
Atâtea băncuţe pe masă.
craciunul are elemente comune cu o multime de sarbatori vechi, pagane:

Astfel , de Saturnalia se apropie prin : 1.       Ospeţele îmbelşugate .2.       Tăierea porcului , făcută în chip ceremonios , ca o adevărată jertfă , ca şi Saturnalia . 3.       Unul dintre cele mai izbitoare caractere ale Saturnaliilor , anume libertatea slugilor faţă de stăpâni şi egalizarea între clase ( se păstrează la poloni şi bieloruşi ) .    

În acelaşi timp , Crăciunul ne prezintă şi unele caractere ce amintesc de Kalendae Ianuarie :1.       Ospăţul copios luat drept bun augur pentru viitor . Apoi prognosticuri diferite ce se fac cu acest prilej , mai ales privitoare la rodnicia anului viitor . 2.       Vrăji de tot felul de Crăciun . 3.       Cea mai însemnată trăsătură comună însă , e datina colindatului şi urările reciproce .   

Crăciunul însă pare a cuprinde în el şi elemente din cultul soarelui ce amintesc de sărbătoarea Dies Natalis Solis Invicti pe care ar fi înlocuit-o . Cele mai elocvente probe pentru aceasta ar fi :1.       Arderea butucului în noaptea de Crăciun . 2.       Roţile de foc cărora li se dă drumul de pe un deal . Rularea sau rotirea discului sunt semne simbolice ce se referă la soare . 3.       Colacii de Crăciun , care imită perfect forma soarelui şi ar putea fi în legătură cu cultul lui . Acesta simbolizează bogatele recolte de câmp , succesul în creşterea vitelor şi recoltele bogate de struguri , succesul în toate treburile gospodăreşti .     

Crăciunului nu-i lipsesc însă nici trăsături de cult al morţilor de tipul Compitalia şi Larentalia , ajunul Crăciunului în special , având un pronunţat caracter de sărbătoare în cinstea morţilor . Oamenii din popor consideră că e vremea întoarcerii morţilor la lume şi a celor mai feluriţi demoni .

alt colind vechi precrestin

Joi al mic

Joi al mic mare-o vinit
Si de mare, margini n-are,
Printre brazi printre smolini
Vine lin, vine spre lin,
Vine boul sur`notan,
 `-Noata,-noata, -noata.
– Da-n  coarne ce poarta?
– Legaior de panhior.
– Da in leagan cine sade?
– Da Lenuta, fata dalba,
Ca-i cuminte si desteapta;
Tot croieste, tindeseste
Chischinaie mari domnesti;
Si-si mai trage-un firicel
Si-si mai cant-un canticel;
Nime-n lume nu-si aude,
Numa dalba-mparateasa.
Pe-o zabruica de fereasta.
– Ce canti, fat,-asa frumos,
Doar nu canti`paratului,
Ca-mparatu nu-i acasa,
Ca-mparatu-i la vanat,
Sus la codru la puscat
Si-i aproape de-nturnat.
– Eu nu-i `paratului,
Ca io cant a muntilor,
De doru parintilor;
Si io cant a florilor,
De dragu surorilor;
Si io cant a rujelor,
De dragu matusilor;
Si io cant a  linelor,
De dragu vecinelor.

Despre sarbatoarea Ignatului:La 20 Decembrie, în ziua Sfântului Ignatie, Episcopul Antiohiei, românii taie porcii. Se taiau porcii si înainte de venirea lui Hristos, tot în aceasta vreme. Dar stramosii nostri aduceau acest sacrificiu zeului Saturn; crestinii de acum îl taie pentru îndestularea gospodariilor si pentru veselia zilelor de sarbatori. Obiceiul acesta este foarte vechi si se cheama Vasilca.

Pornim de la premiza ca actul taierii porcului, la romini, in ziua de Ignat,este o forma de manifestare a sacrificiului animalier, sacrificiu prezent in cultele practicate de greci, romani, celti, persi, hindusi, egipteni,in cultele politeiste si in religiile monoteiste: iudaica, islamica.

in aceasta sfera ideatica includem practica taierii porcului la mari sarbatori, care, dincolo de ratiuni utilitare are la baza stravechi credinte in eficienta sacrificarii acestui animal.
Porcul este considerat in vechile culturi un animal sacru emblematic pentru zeii vegetatiei-Osiris (la egipteni, care chiar il identifica cu zeul). Demeter si Persefona (zeite agrare la greci) sau Ceres (zeita romana a griului).

Totodata, el presupune ca porcul afost socotit o intrupare a lui Adonis-zeul grec care simbolizeaza mortea si renasterea ciclica a vegetatiei, si de aceea, este posibil ca el sa fi fost ucis in ocazii solemne ca reprezentant al zeului si mincat sacramemtal de catre adoratori.

Privit din aceasta perspectiva, taiatul porcului, se plaseaza in sfera ofrandelor-sacrificiului adresate fortelor supreme, ca multumire pentru recolta obtinuta si pentru recolta viitoare.

Despre masa din Ajunul de Craciun, care era foarte importanta:

Poate cel mai important moment in derularea sarbatorii Craciunului este seara de ajun, atunci cand se pregateste o masa speciala, numita „masa de ajun”, si incep colindele 

Pregatirea mesei de ajun incepea in primele ore ale diminetii, cand gospodinele coceau colacii „rotunzi ca Soarele si Luna ” si un colac special, numit „Creciun”, frumos impodobit, impletit in forma cifrei opt, colac ce se pastra pana primavara, pentru a fi folosit in practicile inceputului de an agrar.

  Tot acum erau preparate douasprezece feluri de mancare de post (grau pisat si fiert, prune afumate fierte, bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, bors de bureti, fasole fiarta si „sleita” etc), precum si mancaruri din peste. Bucatele erau asezate pe masa din „casa cea mare”, dupa ce pe aceasta se asternea cea mai frumoasa fata de masa. Uneori, sub fata de masa se punea fan, peste masa se petrecea un fir de stramatura rosie, legat sub forma de cruce, iar pe colturile mesei se asezau maciulii de usturoi. in mijlocul mesei se aseza un colac rotund iar in jurul sau se ordonau douasprezece farfurii in care se aflau cele douasprezece feluri de mancare. Seara, dupa trecerea preotului cu icoana, intreaga familie se primenea si se aseza la aceasta masa.
Cina avea un caracter ritual, inainte de a se aseza la masa, toti membrii familiei ingenuncheau pentru rugaciune, dupa care capul familiei invoca spiritele mortilor, ce erau invitate sa participe la ospat, si hranea simbolic vitele din gospodarie, chemandu-le pe nume si aruncand peste cap cate putin din cele douasprezece feluri de mancare. Familia se aseza si se ridica in acelasi timp de la masa, in semn de deplina intelegere si comuniune.

Despre jocurile cu masti

ele, de obicei, sunt animale – capra, cerbul, ursul – si jocul lor consta intr-o moarte si nastere miraculoasa, simbolizand moartea si renasterea zeului, primenirea anului.

Sunt superbe aceste traditii stravechi, dar, din pacate nu mai e posibil sa aiba savoarea de demult cand erau incarcate de gesturi ritualice traite, care mai insemnau ceva pentru cei ce le faceau. Noi ne indepartam vertiginos de vechile traditii, fara sa intelegem macar de ce faceau stramosii acele gesturi aparent ata de copilaroase. O vom intelege mai tarziu cand vom vedea ca, desi civilizatia a evoluat, spiritul se pierde tot mai mult in lume, de el nu mai are grija nimeni

 Colindele se incepeau numai dupa ce avea loc urmatorul dialog:

– Slobod îi a veseli?
– Slobod cât îi birui!

(Unele materiale sunt luate de aici http://cumpana.wordpress.com/2007/12/12/colindatul-in-turt/, altele de peste tot de pe net; si de aici – o superba revista de etnologie – http://www.cultura-traditionala.ro/?act=memoria_ethnologica/nr_4/art_31)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: