Filme medii, dar interesante

 E vorba de „Memoriile unei gheise”, „Te iubesc la nebunie” – cu Josh Hartnett; „O plimbare pe luna”, cu Diane Lane si Viggo Mortensen

Sunt filme mimetice, despre viata, care incearca sa reproduca ceva adevarat si crud despre ea, nu ofera neaparat o viziune artistica asupra ei, dar imi place fiecare prin ceva.

Memoriile unei gheise – nu prin subiect, care e banal, ci prin misterul acelei vieti a gheiselor, mai ales, prin faptul ca reda atat de bine cum in Japonia veche fetele invatau sa devina artiste, femei care stiu sa vrajeasca cu feminitatea lor, adevarate opere de arta omenesti – cantarete, dansatoare, femei care stiu sa porte o conversatie plina de spirit; nu mi se pare ca filmul a redat suficient asta, dar e bine si atat.

„Te iubesc la nebunie” – e vorba despre doi oameni anormali – suferind de sindromul Asperger; ce e surprinzator e faptul ca evolutia relatiei lor cunoaste aceleasi probleme ca ale uneia obisnuite, dar prin faptul ca e vorba de persoane foarte instabile psihic  remarci ca tensiunile creeate au un efect mult mai devastator asupra psihicului lor; iti dai seama ca granita dintre oamenii normali si cei mai putin normali nu e asa de mare si , in plus, constati ca e normal sa te innebuneasca pe tine, ca om normal, cum celalalt te preseaza, cum incearca sa te schimbe – dar la ei ecourile unor actiuni banale sunt mult mai profunde si rascolitoare; cum omul incearca sa isi pastreze unicitatea, identitatea, dar societatea il striveste si el apeleaza la cai mai putin obisnuite, care par dubioase in ochii celorlalti, vrand sa isi creeze un univers in care sa se simta bine, sa isi gaseasca echilibrul.

„Plimbare pe luna”- reia nebunia anilor ’69, cand lumea se dezgheta, se spiritualiza, devenea nemultumita de consumismul si viata blanda, plicticoasa, rigida pe care o ducea, vrand sa participe putin la dezlantuirea pasiunii pentru viata, dorinta nebuna de a trai – totul din perspectiva unei femei, a unei familii normale, in care cei doi soti au renuntat fiecare la visurile sale, in momentul in care ea a ramas insarcinata, la 17 ani si au fost nevoiti sa isi intemeieze o familie; el repara televizoare, neputand lipsi de la serviciu in nicio spatamana….viata grea a unor tineri ce incearca si ei sa se bucure de sejururi in sate de vacanta….ceva similar cu ce e in zilele noastre…Filmul impresioneaza prin aspiratia aia puternica de a-ti schimba radical viata, de a te lasa purtat doar de instinct, uitand de datorie, grabit de moartea care iti va bate la usa, fara ca tu sa fi trait deplin…evident filmul e o propaganda pentru familie, impotriva unor asemenea nebunii de flower-power…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: