In vremea fluviului Amur, de Andrei Makine

Interesant  e ca in franceza Amur e scris Amour (dragoste), cand, de fapt, e un fluviu in Siberia. Interesant e si ca Andrei Makine s-a nascut in Siberia , deci e o carte destul de autobiografica.

Este vorba despre o rememorare a vietii siberiene a trei baieti, prieteni – Utkin(ratoiul), Smurai si naratorul, el numindu-i pe fiecare cu un supranume- Poetul, Razboinicul si Don Juanul (ultimul fiind el, naratorul care are  priza la femei, si datorita ochilor lui alungiti si cenusii).

Vorbeste permanent despre ei ca despre niste salbaticiuni in raport cu lumea civilizata, reprezentata acolo in satul lor uitat de lume, de Transsiberianul care trece la ore fixe si pe care ei il privesc fascinati.

 E o carte despre descoperirea lumii de catre niste copii de 14 ani, care nu stiau prea bine cum arata o femeie, nu stiau daca dincolo de „a i-o face ” unei femei mai e si altceva, dar banuiau ca e ceva magic.

Baietii sunt obsedat de tot ce se invarte in jurul ideii de femeie, trup feminin, iubire, mai mult decat de ceea ce reprezinta lagarul in apropierea caruia se gaseste satul. Civilizatia va fi reprezentata pentru ei de Olga, cunostinta lui Samurai, despre care afla ca e o nobila ce a fugit de comunisti, de filmele cu Belmondo, in care nimeni nu munceste pentru a depasi planul, ci actioneaza doar din placerea de a actiona, unde nu exista tabuuri, dar sunt soare,  femei frumoase si eroi de basm.

Apoi mai e Siberia, cu gerurile sale naprasnice, cu zilele in care viscoleste de ingroapa casele, oamenii trebuind sa sape trepte in zapada pentru a iesi la lumina, in care totul are o frumusete stranie, misterioasa, adusa si de suflul asiatic al regiunii.

Autorul are talentul narativ si descriptiv al rusilor si al moldovenilor, as zice, graiul dulce si usor, cu care farmeca. Perspectiva lui infrumuseteaza mult taigaua, sugerand ceea ce e, de fapt, in sufletul lui, dorinta de iubire, de mister.

Don Juanul descopera trupul feminin in cel oferit de o matahaloasa prostituata roscata, care canta dureros de dulce si plange dupa copii, familia pe care a pierdut-o; el e atat de dezamagit de ce inseamna trup feminin si iubire, incat vrea sa se sinucida, de la asta salvandu-l Belmondo si frumoasa lui partnera pe care o scapa de primejdia de a i se taia un minunat san.

Razboinicul, prietenul sau, e un personaj ciudat, indarjit, dornic sa iasa din lumea cenusie de aici, indragostit de Cuba si de idealurile ei revolutionare, admirand Franta si urand America, ce napastuieste tara lui preferata. El ii invata ce inseamna stil – important nu e sa traiesti, sa faci, ci felul in care o faci, asa l-a invatat nobila Olga, care i-a mai vorbit si despre un roman care iti ia mult timp sa-l citesti, si o viata intreaga sa il intelegi (Proust- In cautarea timpului pierdut)

Utkin este Poetul, schilodit de caderea unor sloiuri, care se vede marginalizat si sufera ingrozitor, descoperind totdata o perspectiva noua, cruda asupra lumii adultilor: „Universul devenit dintr-odata nesigur, il ingrozea. Uneori, insa, fara s-o poata exprima clar, Utkin simtea o libertate ametitoare gandindu-se la descoperirea sa. Intr-adevar, toti oamenii luau lumea in serios, convinsi de realitate ei. Si numai el stia cat de putin ajunge pentru a face universul lor de nerecunoscut.”

 Si mai e lumea rusilor, despre care autorul spune ca au o adevarata civilizatie a tacerii, la ei necontand comunicarea de idei, ci de idealuri, care e un exercitiu al tacerii.” Cand se scrie in Rusia, se scrie pentru a se spune lucruri foarte importante, care sa depaseasca nevoia de tacere…”(acesta e un fragment de pe coperta IV -editura Humanitas)

 Rusii din carte, din Siberia, nu par oameni animati de nu stiu ce idealuri, dar e frumos cum umplu cinematograful Octombrie rosu, ca sa vada filmele lui Belmondo, se reveleaza ,astfel, o lume care vrea sa traiasca normal, dincolo de ideologii, fascinata de Occident, de libertatea pe care o intrezareste acolo…

Totusi, cartea se termina cu o spulberare a iluziilor despre America, cel putin, pe care Utkin a caracterizeaza: ” americanii imi amintesc adesea de o maimutace se amuza de o jucarie mecanica. Apasa pe buton, resortul functioneaza, omuletul din plastic incepe sa faca tumbe…la fel si cultura lor. Fabrica un nou geniu, il umfla la televiziune, de cartile lui putin le pasa, important e sa mearga masinaria…Jongleaza cu idei vechi de cand lumea, le combina la nesfarsit, sacrificand in schimb viata”

In final, eroii apar transformati- Samurai moare in Cuba, Utkin traieste la New York, oferindu-le americanilor benzi desenate porno, cu subiecte furnizate de prietenul sau, Don Juan, care le mai si inventeaza (mai ales scena erotica initiala).

 Cartea te captiveaza, te prinde pana la final.

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. inca nu am citit cartea, desi i-am promis trestiei ca am s-o fac. sunt un om lispit de cuvant, pesemne 🙂
    apropo. e cartea preferata a trestiei, din ce am inteles, daca nu stiai (vad ca o ai in blogroll) 🙂

  2. Da, trestia ganditoare…
    Dupa mine, e o carte care surprinde cel mai bine viziunea masculina asupra femeii, aceea poetizata sau nedemitizata inca, imaginea aceea pura, plina de mister pe care orice baiat o cauta, nimeni nu o gaseste, cativa se amagesc ca au gasit-, altii suspina ca nu au norocul asta si pana la urma toti se insala, caci ea e o plasmuire.

  3. heh, mi-e rusinica… d-abia acu descoperii postul si comentariile aistea 🙂
    Pantacruele draga (in caz ca o sa te mai uiti pe aici), clar esti un om fara… o carte delicioasa. A venit si primavara si dupa ce ca am avut asa o iarna frumoasa si cu zapada tu nu ai binevoit sa-ti pui manusile si sa citesti cartea asta faina! Acu nu mai merge, au inflorit zambilele, iar ghioceii s-au si ofilit 🙂
    Camir, cred ca o sa cam cotrobaiesc prin blogul tau o vreme. Stai tu putin sa vezi ce te rasfoiesc acum!

  4. Esti invitata mea! Si eu cotrobaiesc la tine cu multa placere. 🙂

  5. Mie mi se pare ca are ceva in comun cu Testamentul francez in sensul ca avem aceeasi maturizare in timpul careia un spatiu este idealizat…..aici Occidentul iar in Testament Franta …pentru ca la sfarsit iluzia sa fie destramata de realitatea diferita de visele din copilarie

  6. nu am citit Testament; deci foloseste aceeasi tehnica, hm!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: