Despre fotbal

Cateva bloguri- zum, pantacruel, verbiaj mi-au dat pofta de a scrie despre fotbal. Ascult si Cranberries, melodii melancolice, soarele de dupa-amiaza  imi bate usor in jaluzele, adica am atmosfera perfecta pentru niste amintiri.

 Pentru mine totul (pasiunea pentru fotbal, mai ales pentru jocul echipelor nationale) a inceput in 1990, la campionatul mondial din Italia, cand am trait atat de intens meciurile Romaniei, incat am inceput sa tin evidenta lor intr-un caiet special – eram in clasa a VII-a…

Daca vreti sa vedeti date si secvente – aici si aici, aici, nu din caietul meu, doamne fereste!

 Imi amintesc de meciul cu Camerun si cu Argentina, al doilea ne-a dus pe culmile fericirii, iar cel cu Camerun ne-a prabusit in infern, dar tot am trecut in optimi. Nu l-am mai uitat pe veteranul Roger Milla, care era rezerva, dar ne-a dat doua goluri si nici golul lui Balint, „de onoare”. Imi amintesc disperarea Argentinei, a lui Maradona ca nu puteau sa ne invinga.

Apoi in optimi cu adevarat ore de infern cu verzii irlandezi, care au luptat ca si noi, dar penalty-urile nu sunt punctul nostru forte 🙂

In 1994, la cupa mondiala din SUA, a fost punctul maxim. Ma sculam noaptea sa vad meciuri dintre nu stiu ce echipe, coreea-austria sau Insulele Canare – Scotia…

 Aici romanii au fost zei

 Am fost in grupa A cu SUA, Elvetia, Columbia. Nu pot uita primul meci- cu Columbia – mi-l amintesc pe Valderama cu parul lui infoiat si blond, imi amintesc suturile lui Hagi. Ce superb gol a dat Raducioiu la pasa lui Hagi! A fost meciul lui – instinct sigur de atacant.

Meciul cu Elvetia lipseste din memorie, in schimb nu pot uita stadionul Rose  Bowl- un cazan cu aburi, plin de 80000 de spectatori, caci adversara ne era SUA. Au jucat foarte bine americanii, dar Dan Petrescu ne-a salvat si a fost superb golul lui.

Apoi iar meci cu Argentina in optimi, pe cale l-am castigat, a fost meciul lui Ilie Dumitrescu, care a inscris din faze fixe, incredibil.  Si cum alergau, cat de repede!

Dar sferturile ne-au chinuit – numele infierat de romani va fi Suedia – aceeasi lupta pe viata si pe moarte – dar Raducioiu a fost iar vedeta, foarte bine sustinut de ceilalti, cu strategul Hagi. Ma mira faptul ca cei mai multi vorbesc numai de Hagi, dar uita ca Raducioiu a dat cele mai multe goluri, la pase foarte bune, e adevarat, dar echipei de azi ii lipsesc atacanti de valoare.

Amintiri mai vechi despre fotbal – Balaci, vesnica infruntare Steaua- Dinamo, in care eu tineam cu Steaua poate pentru ca tata tinea cu ea, in timp ce mama tinea cu Dinamo, iar eu tineam cu tata…sau poate pentru ca acolo era Lacatus, care era favoritul meu, dar si Piturca si Hagi. Apropo, Steaua de azi e de toata jena, iar banel a fost cosmarul meu la acest campionat european.

 Si apoi imi mai amintesc de Dukadam si de Barcelona…

 Si mai vreau sa spun ca fotbalul nu inseamna numai fotbal – adica a alerga dupa o minge, …ci inseamna si ce am scris pe blogul lui Zum : ” puterea si dorinta de a lupta pana la capat, e frumusetea de a-ti accepta infrangerea, atenuata doar de promisiunea de a lupta altadata, e amestecul de fericire si durere, sunt milioanele de inimi cate bat la unison, e comuniunea atat de slavita de dostoievski si care mie mi se pare unica modalitate de a salva omenirea…e viata cu toate ingredientele ei…”

Si mai vreau sa scriu despre Olanda 2008, caci merita – e perfectiune – e arta si tehnica si mai ales, tehnica sau cum tehnica devine arta – pase foarte bune si stopuri, si comunicare cu semne perfecta, si cel putin cinci atacanti care vad poarta cu spatele, Sneijder, van Persie, van Nistelrooy, Kuyte si un aparator magic – Boulahrouz si…sacrificiu, si faptul ca ei nu obosesc, si faptul ca ei cand au dat trei goluri, in loc sa se inchida in aparare, ataca, si faptul ca au un antrenor de o valoare inegalabila, de o inteligenta tactica aparte.

Si ne-ar fi lasat sa castigam, dar eram asa de slabi, ca nu au mai rezistat, le-ar fi fost rusine sa se lase batuti de niste oameni timorati, caci asa cum am mai spus si prin alte locuri – ne-a lipsit toata perfectiunea tehnica olandeza, dar si un mental sanatos, ca al turcilor sau al grecilor, care in ultima lor partida au lasat rusinea la o parte si au jucat; ne-au lipsit atacanti, doi mutu, cum spunea un strain, am fost inspaimantati de talentul urias al olandezilor, care se mirau si ei, probabil, de cat de buni sunt…pentru ca ei nu stiu sa se laude, ci sa faca.

Nu am fost atat de suparata pe victoria Olandei, nici pe Romania, ci pe faptul ca nu avem acele ingrediente care ne faceau macar un adversar demn.

 Echipa veche avea pe langa atacanti veritabili- Raducioiu, Ilie Dumitrescu, un mijlocas, Hagi, care putea inscrie oricand si fundasi buni, Dan Petrescu, Balint, care, de asemenea, marcau.

 Sa ma intorc la ei…Franta 1998 – grupa G, alaturi de Anglia, Columbia, Tunisia. Am batut Columbia, Anglia, dar am facut egal cu Tunisia.

Imi amintesc de golul lui Adrian Ilie, care era un artist, in momentele lui bune, foarte fin, ca si Mutu. Imi amintesc de meciul cu Anglia, cand Dan Petrescu ne-a salvat, iar alaturi de el a inscris si Moldovan.

Dar imi amintesc si de agonica partida cu Croatia care era favorita mea, il admiram pe Sucher. Jucau grozav croatii, cam cum joaca azi olandezii, doar ca mai creativ.

A fost turneul lui Moldovan, care a dat doua goluri. Dar imi amintesc si de Filipescu, de Galca, care era preferatul meu, de Ciobotariu, care imi placea.

A fost frumos, dar va mai fi frumos pentru echipa Romaniei, cand va mai intelege cate ceva…

Am descoperit blogul lui chivu, al lui lobont si un site despre tricolori.

 

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. frumos, camir.
    m-ai nostalgiat cu toate naţionalele mele dragi,
    cu toate echipele tricolore pe care le-am simţit cu ochiul şi cu pipota de când mă ştiu si până acum, la bătrâneţe.
    m-ai trecut prin toate curentele fotbalistice ale patriei 🙂
    prin clasicism (nea imi), iluminism (hagi), realism (ilie dumitrescu), impresionism (raducioiu), poporanism (balint) :-),
    parnasianism şi sămănătorism (nea puiu), gândirism (nea piţi), dadaism (nea piţi), suprarealism (nea piţi), proletcultism (nea piţi), feminism (nea piţi), fracturism (nea piţi), deprimism (nea piţi), postmodernism (mutu).

  2. Daca nea piti ne-a oferit de toate (ai uitat de romantism- dumitrache, dobrin), macar te-a bucurat echipa turciei, pe care ai inceput sa pariezi, desi nici rusia lui guus nu-i rea. Succes cu Turcia! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: