Pictura chineza

  Astazi ma fascineaza chinezii cu pictura lor delicata, ca o stare de suflet – o pictura linistita, care, daca o contempli mai mult,  te predispune la visare. Liniile sunt valurite, ondulate, cand redau peisajele, culorile sunt delicate, pastelate sau doar linii negre, cu tus,  pe fond aprins; se remarca trairile, finetetea, rafinamentul civilizatiei; unele compozitii sunt complexe, altele sunt foarte aerate, dar puternice in semnificatii; pe alocuri pare saracacioasa, dar e doar loc liber lasat spiritului celui ce interpreteaza.

Primele trei ii apartin lui Wang Jian (1598-1677) si fac parte din  „Album of ten landscapes in old style”

Casute mici, adapostite intre dealuri si sub palcuri de pomi, la poalele muntilor ce se intind lenesi, ca niste uriasi; casute pe care abia le ghicesti in peisaj, de aici tinuta lor discreta, umanitatea discreta; nuante blande; linistea care iti inunda fiecare particica din creier

Urmatorul este: „Viewing Plum Blossoms by Moonlight” de  Ma Yuan – 1190-1225

Copacii cu forme contorsionate care parca intruchipeza un gand dureros al artistului; samuraii ce contempla luna, pierduti in infinitul visarii; privirea le e atrasa dincolo de ei, spre cer, spre vale, se uita pe sine, se pierd pe sine; asadar oamenii, cand apar in natura sunt dar in postura aceasta.

Apoi Ren Xiong (1823-1857) din „Album of Twelve Leaves- Figures in Landscape Settings”-

tus si culoare pe hartie

Pomul pictat cu negru, pare visator ca fata, e o prelungire a gandurilor ei. Ea pare abatuta, dar fata ca o masca nu ii tradeaza adevarata stare, numai gestul de a se sprijini de pom e cel al unui om ajuns la capatul puterilor.

Batranul care mediteaza, cu o figura impacata

Huang Shen (1687-1772) – din albumul „Album of Beggars and Street Entertainers”

Wang Hui (1632-1717) Landscape „Gathered Snow”

Inscriptia celui de mai jos: „Autumn Vapours Over the Red-leafed Forest in the manner of Fan Hua-yuan (Kuan)”

Frumusetea departarilor, care dau adancime imaginii, nuante tomantice dulci.

„Magnolias”  de Yun Shouping-  1633-1690

Zhao Zhiqian (1829-1884)

 Yun Shouping (1633-1690) „Narcissi” cu inscriptia: The narcissi by (the Southern Sung master) Chao Tzu-ku (Meng-chien) are pure, untrammeled and sublime in spirit consonance. In this copy by Nan-tien there is beauty to spare.

Chinezii au o tehnica a picturii pe suluri verticale si orizontale

Exemple din primele:

Dai Jin (1388-1462) – „Returning late from a spring outing”

Culoarea apusului domina totul; preferinta pentru suluri verticale se explica prin dorinta de a nu lasa in afara panzei nici muntii, nici pamantul de jos, cu oamenii sai; minunatia ansamblului, armonia perfecta.

Chen Hongshou (1599-1652) – „Plum blossom and wild bird”;

Contrastul armonios dintre pomul noduros si delicatele flori albe; rafinamentul nuantelor.

Liu Guandao (1270-1340) – „Kublai Khan hunting”

Kublai han a fost un mare han mongol, care a trait intre 1215-1294; a fost unul din nepotii lui Ginghis Han; pana in 1271 a fost imparatul Chinei si in timpul sau budismul a ajuns religie de stat in China; a sustinut manastirile din Tibet; a fost un foarte bun conducator; a intemeiat in China dinastia mongola Yuan, intre 1271 – 1368; la curtea lui s-a aflat mai multi ani calatorul venetian Marco Polo; dupa moartea lui urmasii sai vor fi alungati cateva sute de ani mai tarziu din China, intemeindu-se dinastia Ming. Un superb poem de Coleridge ii poarta numele : „Kubla Khan”, reprezentand o viziune de vis, scris sub influenta opiumului:

„In Xanadu did Kubla Khan
A stately pleasure-dome decree:
Where Alph, the sacred river, ran
Through caverns measureless to man
Down to a sunless sea.
So twice five miles of fertile ground
With walls and towers were girdled round:
And there were gardens bright with sinuous rills,
Where blossomed many an incense-bearing tree;
And here were forests ancient as the hills,
Enfolding sunny spots of greenery.” ( fragment – prima strofa)

Wang Shimin (1592-1680) – „Snow over rivers and mountains”

Zhou Chen (c1460-c1535) – „Idly watching children catch wilow flowers”

Si suluri orizontale, dar care sunt foarte lungi, asa ca voi da intregul si cateva detalii:

„Green Mountains and White Clouds”, detail – from a hand scroll – Wu Li – 1632-1718

Hipnoticul verde, ajutat si de liniile sinuoase; copacii plutind in vis; superbele vai, superbele culmi

„Returning clearing” – anonim:

Impresionanta masa umana; amestec de culori si gesturi; furnicar uman

Acum din antologia- „Anthology of Masterpieces of the T’ang, Sung and Yuan Dynasties” – reprezentand pictura pe matase, cu versuri scrise:

„Mountain Stroll in Spring” de  Ma Yuan, Sung dynasty

versurile:

Brushed by the long sleeves, the wild flowers dance.
The eremetic birds, avoiding mankind, do not chirp.

Recunosc, aceasta este preferata mea: crengile, omul, pasarea, dealurile din zare, culorile moi ale visarii, totul trimite la perfectiunea unei stari, in care te sustragi vointei de a fi.

si o alta superba:

„Mountain journey in morning snow”  de Ma Yuan din Sung Dynasty

Parerea unui profesionist, MARIANA SENILA-VASILIU, care a vizitat in 24 iunie 2004, o mare expozitie de pictura chineza de la Paris, „Montagnes celestes”

” Ce regal e expoziţia de peisaje chinezeşti, cu munţii săi sacri şi văile sale adânci, totul iscat din zvâcnetul pensulei plimbate pe hârtie ori mătase, în tuş când luminos, când mat, când transparent, când catifelat, când uscat, când umed, când lin ca o apă care se pierde în zare, când profund ca o noapte întunecată. Pictura europeană a avut/are la dispoziţie puzderie de culori, pe când pictura chinezească se reduce cel mai adesea la gama monocordă a tuşului descântat cu pensula, care însă reuşeşte să se substituie unui întreg magazin de materiale de pictură. Orice lumină şi orice culoare îşi află echivalentul în tuşul chinezesc modulat de la tuşul alb până la cel mai negru… negru.
Dar linia, dar punctul din care se naşte ea? Principiul Yin şi Yang, a Vidului şi a Plinului, face ca punctul cel mai negru  să aibă o lumină şi un conţinut, ceea ce face totul viu. Linia continuă Yang, cea întreruptă Yin; compactul şi concentratul se exprimă prin linie, ca şi concavul şi subţirele. Liniile se întrerup pentru a sugera continuitatea şi se opresc pentru a fugi dincolo de dâra tuşului. Sunt încreţite şi atât de strânse încât, cum spunea un pictor, aerul să nu poată pătrunde printre ele, dar caii pot galopa în acelaşi timp în voie. Qiu Yng în Urcare spre Pavilionul Săbiei pictează o trecătoare atât de strâmtă încât unui singur om îi este suficient să o blocheze şi totuşi, cum spunea un poet, prin ea pot trece zece mii de persoane.
Spaţiul peisajului chinez, cu munţii săi stranii şi văile sale adânci cu norii care taie stâncile ori se agaţă de ele, cu ceţurile care plutesc ca o mare printre piscuri – Muntele Lu învăluit de nori a lui Wang Hui, cu crestele stâncilor care crenelează întreg ruloul orizontal mâncat parcă de valuri creează o astfel de impresie –, cascadele spectaculoase, întinderile largi şi nesfârşite ale Fluviului Albastru (lung de 6.300 km, este cel mai mare fluviu care traversează China botezat din cauza varietăţii peisajelor şi a frumuseţii lor „galeria lumii”), au premers şi au modelat forma liniilor şi nuanţele tuşului, au dat ritm savantelor desfăşurări Vid-Plin, Munte-Apă, ca în final să ajungă la complementarul Pensulă-Tuş din care se nasc cele zece mii de imagini ale celor zece mii de lucruri în viziunea a zece mii de pictori. De ce s-a oprit gândirea chineză la zece mii şi nu mai mult sau mai puţin, asta nu ştiu, dar cifra sugerează infinitatea Universului. Un peisaj chinezesc e sinteză între gândirea cosmologică, arta picturii, observaţie şi imaginaţie. El nu reproduce realitatea, ci pe baza celei existente creează o alta, mai puternică şi mai răscolitoare decât concretul. Calitatea mare a picturii chineze e forţa de sugestie.”

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Bine ai revenit in „peisaj”! 🙂
    Nu e de mirare ca pictura asta rafinata peste limitele noastre de receptare, in special cea japoneza, a avut un impact major atunci cand a fost descoperita de artistii occidentali, ulterior deveniti cunoscuti sub denumirea de impresionisti. Toti au recunoscut ca cel putin Utagawa Hiroshige, cu scoala sa, a contribuit decisiv la nasterea picturii impresioniste. Chiar si in unele tablouri de Van Gogh apar stampe japoneze. Ce mult poate face interculturalismul atunci cand exista deschidere!

  2. Multumesc mult! ( Se pare ca simt nevoia sa revin doar periodic, cand mai descopar cate ceva deosebit.)
    Multumesc mult si pentru informatii! Am vazut si picturi japoneze, dar inca nu am dat de Utagawa Hiroshige; se pare ca cea japoneza o copiaza pe cea chineza pana la un punct; la japonezi, culorile sunt maivii, contururile, mai ferme, dar se pierde din misterul specific celei chineze.

  3. Inca nu am reusit sa descopar deosebirile, iti spun cinstit. Dar e un inceput pentru toate, nu-i asa? 🙂

  4. interesante picturi….toate au o poveste, armonie si o intelepciune a lor
    eu caut o pictura care este la fel interesanta….povestea celor 44 de ronini sau 49 nu mai stiu exact…
    o sa caut si o sa revin:) sau poate ma poti ajuta

  5. Nu-mi amintesc sa o fi intalnit; o voi cauta si eu cand voi avea mai mult timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: