Observatii – Utagawa Hiroshige

   Revad stampele lui pe care le-am postat si ma intreb daca am innebunit sau pur si simplu nu  am gust. Dan spune ca par niste ilustratii banale. La prima vedere, pentru omul de azi, lucrarile lui par doar niste dragalase ilustratii de carte, asa ca  am incercat si eu sa le vad asa si reusesc…Dar

are ceva special, o simt si ma intreb ce este. 

Ccred ca, in primul rand, m-a influentat pictura chineza care ma fascineaza. Privita dupa pictura chineza de secol 10-12-14-16-17, cu tusele ei delicate, starea visatoare, cea japoneza este  minunata altfel, este o incantare a ochiului prin culoare, miscare, perspectiva, compozitie. Daca o plasez in prima jumatate a secolului al 19-lea, te uimeste frumusetea culorilor, indrazneala perspectivei, varietatea scenelor, folosirea sugestiei, desi e considerata o pictura realista. Eu cred ca foloseste mult expresivitatea liniei, a punctului, a culorii. Asadar, indiferent in ce perioada plasezi o pictura, valoarea ei consta in puterea de a-ti atinge sufletul. Pentru mine, japonezul reuseste asta. E drept ca ma fascineaza si faptul ca picturile lui ofera imagini dintr-un timp apus de mult si astfel pasiunea mea pentru istorie este trezita si ea.

Totusi picturile lui nu sunt numai istorie in imagini sau ilustratii obisnuite de carte. E drept ca acum, dupa frumusetea si profunzimea la care a ajuns arta, prin Van Gogh,  Paul Klee, Dali si atatia altii, pare cam depasita aceasta pictura. Dar nu e asa. Oricand esti fascinat de perfectiunea armonizarii culorilor, de viziune, de puterea de sugestie a mijloacelor, de delicatetea trairilor, de dinamism, de varietate, de rafinamentul liniilor, de frumusetea redarii in mic a totului. La el nu e tulburare, nu e ardere, la el e ochi de miniaturist, pretios mestesugar, rafinat colorist, dar care nu il fac mai putin artist. Are si momente de contemplatie plina de tristete si parca simti apasarea vietii. El reda permanent munci, dar uneori ele sunt plasate intr-un cadru trist. In felul cum picteaza pasarile simti o sensibilitate delicata si melancolica. Peisajele de seara, nocturne trimit insingurare, iar iarna, desi e mirific redata, are si o nuanta nostalgica.

In privinta faptului ca mari pictori au fost impresionati de el, prin sec 19, 20 ma face sa vad doar cat de formalisti sunt europenii. Chinezii pictau peisaje, japonezii coloreaza minunat si au perspective diverse. Pentru ca nu respectau precepte academice. Japonezii au beneficiat de frumusetea costumelor, de coloritul lor minunat, asa au fost nevoiti sa foloseasca o paleta variata; chinezii de peisajul lor fascinant, pe care nu puteai sa nu il pictezi. Europenii, cand au renuntat la pictura academica au fost infierati public.

   Recunosc in pictura japonezului perspectiva lui Manet, chiar subiecte ale lui, strada, portul, culorile vii ale fauvistilor, dar si ale lui Van Gogh, desi liniile lui sinuoase puteau fi imprumutate mai mult de la chinezi, desi nu a fost asa…Figurile uneori grotesti ma trimit la Touluse-Lautrec.

Coloristica plina de vitalitate

Dinamism

Compozitii complexe

Perspectiva indrazneata

Alte tablouri cu cate ceva deosebit

Din seriile Tokaido, prima e cea mai reusita, editia Hoeido, in celelalte se vede  graba, schitele sunt chiar  ilustratii banale, desi coloritul e inca frumos, ca si ideea compozitiei.

Anunțuri

13 răspunsuri

  1. Banale ilustratii de carte? Ia sa vada Dan cat de bine este dinamizata imaginea prin diagonala sau curba unui pod…Apoi, perspectivele surprinzatoare ale obiectelor, precum pasarea care domina amenintator peisajul liliputan de dedesubt…cat de bine este taiata ea, caci nu apare in intregime, ceea ce creeaza o anumita tensiune interna a imaginii…Hiroshige se pricepe extraordinar la regulile de compozitie ale unui tablou, caci exista intotdeauna un element plastic care directioneaza clar atentia privitorului, „lectura” sa asupra imaginii, indiferent ca aceasta se produce de la dreapta la stanga, de sus in jos, rectiliniu sau in traiectorie curba. Detaliul augmentat din prim-plan, surprins doar fragmentat, prin trunchiere sau taiere, este iarasi extraordinar si inovator pentru vremea aceea: lampionul suspendat, roata / timona, mainile si picioarele marinarului.

  2. […] Observatii – Utagawa Hiroshige […]

  3. Multumesc, Teo! Imi plac tare mult completarile tale!!!!

  4. Mi-am inchipuit cat de mult timp ti-a luat postarea! Bravo, Camir! 🙂

  5. da, si eu mi-am amintit de desenele japoneze dupa ce-am citit la sfarsitul anului trecut un roman de mishima.http://chestiilivresti.blogspot.com/2009/12/privind-la-zapada-de-primavara_23.html
    japonia e – inca – altceva.

  6. ce frumos
    liberte, egalite, naivete
    http://ivcelnaiv.blogspot.com

  7. Trebuie neaparat sa ma apuc de scriitorii japonezi; mi-am notat deja titluri recomandate de tine, Dragos. 🙂

  8. Cred ca stii intr-adevar ce va sa insemne asta, Teodora. 🙂

  9. In mare masura oi fi si eu o naiva, Ivcelnaiv.

    E tare gingasa naivitatea sub care te prezinti, daca imi permiti sa trec o poezioara de pe blogul tau:

    „sînt peştisorul care se strecoară din năvod,
    firul de iarbă scăpat de al lăcustelor exod
    zâmbetul ce cu greu reuşeste să se strecoare
    printre zecile de feţe sumbre la o-nmormântare

    sînt sentimentul de adâncă libertate
    al filozofului ce zice o banalitate
    sînt, nici mai mult, nici mai puţin decât firul de nisip
    pe care pinguinul Alfred cu mirare l-a găsit în slip

    sînt singura imagine c-un vânticel de vară
    pe care cârtiţa o urmăreşte în drumul către-afară
    sînt absoluta linişte a firelor de cicoare
    cu care se-ofilesc şi mor, împachetate-n soare

    sînt norocos şi rar, de neasemuit
    de fiecare dată când mă simt aşa iubit.

  10. Iv chiar crede că nu am aflat de el! 🙂
    Camir, oi şti, oare, ce va să însemne asta? 🙂

  11. Cred ca intelegi in modul cel mai deplin pasiunea neostoita pentru ceva, pentru imagine…, care nu se stinge decat atunci cand ai ajuns la un prim capat de drum – postarea.

  12. Frumoase si interesante. Multumesc.

    Recomand o carte: http://www.humanitas.ro/files/media/japonia-lui-lafcadio-hearn.pdf
    S-ar putea s-o stii.
    Este foarte frumos scrisa…

  13. Multumesc pentru recomandare 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: