Poezie- Ca paraul zglobiu al unui izvor

Ne luam patura si plecam.

Veseli, ridicam stele argintii cu pasii nostri.

Si casele treceau pe langa noi

Cu garduri proaspete in soare

Si pomi in dosul portilor.

Iar vorbele noastre curgeau

Ca paraul zglobiu al unui izvor.

Si ne asterneam sub stejari batrani

Patura, cu sandalele alaturi.

Si vantul pleca lin plantele de pe malul raului,

Plante ascutite cu moturi catifelate,

Si apa curgea incet, nestiut,

Si noi radeam si aruncam spre cer

Fulgi proaspeti de lumina

Si padurea se misca

Sub degetele vantului

Firele de iarba se plecau sub talpile noastre de zapada,

Si sufletul nostru se impletea cu vantul si se ascundea dupa copaci.

Anunțuri

Poezie- Imi amintesc intinsele miristi…

Imi amintesc intinsele miristi, in zapuseala amiezii

In care suflul campiei adia ratacind.

Porumbul cu frunze ascutite

se infigea in linistea adanca.

Imi amintesc de ea,

micuta si subtire, cu mainile ca niste crengi uscate

Si iute, si cu parul lung, lins, pan’ la brau,

Acoperisurile de tabla lucitoare

Si butoiul din care luam apa de ploaie sa ne scaldam –

Trei zeite in sandale de plastic

Si regina-noptii picurand vraja

Seara cand caprele veneau de la rand

Intr-un val de praf ridicat de copitele lor mici si dure

Si ochii lor nelinistiti cautand apa si drobul de sare

Si sufletul plutind departe, departe

In cerul prea aproape al campiei.