Pentru AnaAyana

  Cand bebelusul are intre 1 luna si 3 simti ca explodezi din cauza stresului, esti exploatat la maximum, apoi vine o perioada de relaxaaaare, ai timp sa il privesti mai bine sa vezi cu cine seamana, sa te bucuri de zambetele de o dragalasenie rarisima, pe care ti le ofera; apoi incepe sa rada si simti ca esti partas la un miracol, apoi spune ta-ta (cazul meu) ma-ma, si alte silabe nastrusnice. Apoi incepe sa te traga in piept, caci lui ii place sa guste etichete si tu pandesti fiecare lucrusor sa i le tai, dar el tot mai gaseste una si o degusta pe indelete, pana il prinzi asupra faptului…Ii place tot ce zornaie, astfel ca ajunge sa scuture si cutii, creioane si alte obiecte din care ar vrea sa obtina un sunet…Dar incepe sa fie mai vioi, sa cada din pat, sa se rasuceasca pe toate partile, sa gaseasca mereu ceva de explorat, sa iti rupa paginile, din cartile, pe care tu, deh, vrei sa i le faci dragi de pe acum, dar renunti si nu ii servesti decat uneori placerile intelectuale…Face mofturi la piureuri si inventezi cele mai nastrusnice metode sa il determini sa ia macar trei lingurite din ceva…

  Una peste alta, e divin si dificil! Dar merita oricand sa ai asa o experienta, ba mai constati ca iti poate schimba viata, perspectiva asupra ei, te supune la incercari-limita si te determina sa te adaptezi, altfel e vai de tine. De exemplu, eu sunt delasatoare si dezordonata si o gospodina indoielnica,  acum functionez la turatie maxima, am devenit harnica, gospodina si planific si locul unui nasture….evident pana obosesc si mai fur un minut de uitare divina…