Poezie- Ca paraul zglobiu al unui izvor

Ne luam patura si plecam.

Veseli, ridicam stele argintii cu pasii nostri.

Si casele treceau pe langa noi

Cu garduri proaspete in soare

Si pomi in dosul portilor.

Iar vorbele noastre curgeau

Ca paraul zglobiu al unui izvor.

Si ne asterneam sub stejari batrani

Patura, cu sandalele alaturi.

Si vantul pleca lin plantele de pe malul raului,

Plante ascutite cu moturi catifelate,

Si apa curgea incet, nestiut,

Si noi radeam si aruncam spre cer

Fulgi proaspeti de lumina

Si padurea se misca

Sub degetele vantului

Firele de iarba se plecau sub talpile noastre de zapada,

Si sufletul nostru se impletea cu vantul si se ascundea dupa copaci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: