Europenii ne vor inovativi

Danuta Hubner, sef pe la forurile europene ne spune verde in fata cateva lucruri.

Asta este ceea ce am retinut eu azi de pe Radio Romania Actualitati ( am mai colorat si eu pe ici, pe colo).

– Nu fiti mediocri!

– Saracia trebuie sa te faca si mai harnic, si mai dornic de a te ridica

– Educatia si cercetarea trebuie sa fie prioritati – Inovati!

– Veniti cu ceva nou, care sa atraga, incetati sa va mai plangeti!

– Nu mai asteptati atatea de la forurile superioare, la nivel local se pot face cele mai multe lucruri pentru o comunitatea

– Infiintati centre de excelenta si in localitatile mici, de ce nu?

Chestiile astea,  probabil, ne-au mai fost spuse, dar abia acum, cand ne-am dat seama deja ca asta e solutia, le primim si le intelegem altfel.

Normal ca ei, europenii, ar trebui sa ne sfatuiasca in acest sens – si poate ca trebuia sa fie mai insistenti- caci nimeni nu mai vrea romani care sa cerseasca pe la portile lor.

Dar toate lucrurile, in lumea asta., merg greu, intortocheat, cand sunt o gramada de ganduri mici, numite interese, sau o mare pata alba, numita dezinteres.

A mai adaugat:

– e nevoie de 15-20 de ani ca sa ii prindem pe vesticii mai vechi

– „În ziua de azi, e clar, cu cât eşti mai sărac cu atât mai inovator trebuie să fii, aşa pot fi depăşite zecile de ani dacă nu chiar secolele de înapoiere şi lipsă de creştere economică, trebuie sărite nişte etape, nu trebuie neapărat să urmezi acelaşi curs ca cei care sunt acum dezvoltaţi” .

Au vazut ca unii romani, mai iesiti pe afara, unde si studiaza, fac descoperiri formidabile si ne-au zarit potentialul creativ……

– a mai spus că atunci când în România există bani de investit, ei ar trebui direcţionaţi spre ceva special, „de exemplu, o clădire pe care apoi, să vină să o vadă jumătate din populaţia Japoniei în fiecare an” a spus ea

– „Încetaţi să mai fiţi mediocri, puteţi atrage atenţia numai cu ceva special, a fi mediocru nu rentează, dar asta e o problemă a statelor noastre din centrul şi estul europei, care am trăit secole de sărăcie”

Chestia cu cladirea imi suna a gol – e cam stupid, dar asa faci bani din nimic, pentru ca oamenii de azi au un apetit extraordinar pentru a  vedea ceva ce n-au mai vazut, fiindca s-au cam plictisit de ceea ce stiu, mai ales ca pe net poti vedea totul. Suferim de plictiseala cronica si atunci suntem dispusi sa venim sa vedem o cladire stupida, in esenta ei, dar care iti satisface stetea de spectacol –  o cladire plutitoare, de exemplu, sau una care sa zica ” mama”.

Anunțuri

Ce i-a facut Romania lui ’90 Amitei Bhose

Este incredibil faptul ca dupa ce a venit democratia in Romania cea care a suferit cel mai mult a fost cultura. Nu-i o noutate, stiu, insa ceea ce mai aflu imi da o stare de perplexitate.

Cautam ceva pe net si am dat de site-ul celebrei Amita Bhose, de pe  care citez:

„Am fost acuzată pentru că am iubit România. Îmi recunosc „vina”. De dragul culturii române, cu dorinţa de a întemeia o şcoală serioasă de indianistică, m-am stabilit aici.

Dacă am vrut să împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame şi frică – acea teamă care aproape că ne-a paralizat minţile – alături de el. Nu m-am gândit să plec de aici, nici să trâmbiţez la posturile străine de radio.

Scriam cu mâna în mănuşă, umblam după lumânări pentru serile fără curent, aşa cum făceau mulţi. N-am învăţat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenţii mă luau de mână, mă duceau la Universitate – la cursuri sau la examene – şi mă aduceau acasă.

Uitându-mă la acele fiinţe înfometate, înfrigurate, deprimate moral, uneori mi se părea că vorbesc unor statui, într-o galerie de artă. Când le ascultam lecţiile, vedeam cum le-au îngheţat buzele, în „temperatura camerei”. Totuşi, lumina privirii lor mi-a dat puterea să rezist”.

Amita Bhose, 1992

sau din biografie:

1990 Sporesc presiunile asupra Amitei Bhose, menite a o face să părăsească Universitatea: o proaspătă absolventă a secţiei română-hindi pătrunde in sala de curs, prezentându-se ca adevarata titulară a lui şi ameninţând-o cu reclamaţii la minister; o alta o injuriaza de câte ori o intâlneşte şi incearcă să o agreseze chiar in propria-i casă; primeşte telefoane ciudate;

La sfarsitui anului univeisitar, postul ii este desfiinţat.”

Si tot asa, o serie de umilinte care s-au sfarsit cu moartea ei.

Suflu proaspat din Sibiu

Se pare ca au aparut ceva bloguri de cand am renuntat sa mai scriu ceva aici, e vorba de doua, superbe, care imi dau din nou dorinta de a ma apuca de facut insemnari despre carti, muzica, film…

O sa le numesc Teo Coman si Radu Vancu si cer scuze celor pe care ii nedreptatesc, nenumindu-i in calitatea lor de coautori ai blogului, dar in felul acesta ii gasesc mai usor in blogrolul meu.

Si ca sa repar, partial, omisiunile, voi spune ca la cel al lui teo coman, mai participa si Catalin Cornacel, Vladimir Barbu, Vlad Stangu, Marian Coman si Ciprian Epuras.

La cel al lui radu vancu – ovidiu baron, dragos varga si iar teo coman.

Superb, oameni buni!

Cuvinte dragi

Leapsa de la chrysallidis

Scuze pentru intarzierea cu care raspund, cred ca m-am retras temporar din lumea asta, fara sa fi vrut-o.

Cuvinte dragi….

diafan, profunzime, luminos, miracol, comuniune,

Comuniunea mi s-a parut conceptul cheie pentru omenire, cand am citit „Crima si pedeapsa”,

miracolul este pentru mine idealul care nu se poate implini decat printr-o ruptura, un salt aproape imposibil

Luminos vine de la camerele mele, pe care le visez mari, luminoase

….cred ca mie imi plac mai degraba notiunile….

Gimnastele romance

M-am uitat la fetele de la gimnastica la aceasta olimpiada si am fost surprinsa de cat de putin au reusit, comparativ cu Atena 2004, dar le apreciez mult efortul.

Am revazut pe cele de la Atena 2004 si am ramas uimita de perfectiunea lor.

De la Melbourne ’56, ROMANIA nu a mai lipsit niciodata de pe podium, la echipe. Cele care au acest merit: Elena Leustean, Ecaterina Zsabo, Lavinia Agache,  Daniela Silivas, Aurelia Dobre, Emilia Eberle, Melita Ruhn, Teodora Ungureanu, Cristina Bontas, Simona Pauca, Gabriela Potorac, Lavinia Milosovici, Gina Gogean, Simona Amanar, Maria Olaru, Andreea Raducan, Catalina Ponor, Daniela Sofronie, Oana Ban, Monica Rosu, Alexandra Eremia, Sandra Izbasa, Steliana Nistor…si NADIA SI CATE ALTELE DE CARE NU NE MAI AMINTIM, DAR CARE AU FORMAT ECHIPA CARE A CASTIGAT…

UN VIDEO FANTASTIC!!!

Copilul-diamant – Alexandru Pargaru

 Am urmarit Codul lui Oreste in seara asta, pentru ca nu ma atragea nimic altceva  la tv, era o emisiune in reluare la B1.

 Am simtit ca acel copil de 15 ani, cu o gandire atat de limpede este ca un diamant, caruia nimic nu ii distruge claritatea, transparenta, puterea de a reflecta orice. Nu e un copil genial de genul olimpic la mate, ci are o intelepciune a sufletului atat de profunda, incat te lasa masca.

 Mi-au ramas intiparite cateva din vorbele lui:

– culoarea rosu turbat e culoarea diavolului

– oamenii nu mai au puterea sa creada in ei si asta este cel mai rau lucru pe care si-l fac

– animalul lui preferat e sarpele si toate reptilele de la care vrea sa primeasca intelepciune;

– ii place modestia si compatimeste suferinta infinita la care e supus calul;

– crede ca cei care fac raul primesc din subconstient o gandire negativa; e uimit de cat de pesimisti sunt oamenii si se intreaba de unde atata pesimism, cand omul ar trebui sa construiasca numai in pozitiv;

– crede ca moartea e un somn profund si viata e o fericire infinita;

– se mira cum de oamenii arunca si azi cu pietre in Iisus care ne-a luat muntele de pacate;

– nu ii place la el faptul ca judeca prea mult oamenii;

– vrea sa se faca preotul lui Dumnezeu, dar si botanist si crede ca nu religia te salveaza, ci credinta.

– culoarea lui preferata e verde si ii place si negrul, care e prea blamat, cand el e culoarea profunda a intelepciunii;

– are ce are cu cuvintele care pentru el au mare insemnatate – de exemplu FAGETES, daca nu ma insel, e cuvantul sufletului sau si inseamna aripa de inger; a visat ca a venit de pe o planeta Wertex, daca nu ma insel, care a fost descoperita intre Luna si Soare.

– crede ca Dumnezeu i-a dat un talant pe care el, cu puterea gandirii lui pozitive il modeleaza cum simte.

 Asadar e o imbinare de inocenta si profunzime, este extrem de expresiv, vorbeste din suflet si zambeste cu o bunatate infinita in priviri. E un copil care ne invata care sunt lucrurile adevarate care ne fac fericiti, lucrurile adevarate ale spiritului. Nu e neaparat ceva iesit din comun, e de fapt normalul, iar Oreste crede ca e vocea intelepciunii care vorbeste de mii de veacuri prin cai din cele mai surprinzatoare.

– canta si muzica populara patruns de credinta si cu mare seriozitate.

– are o mare religiozitate si il viseaza mereu pe Dumnezeu.

– scrie poezii foarte ciudat de profunde;

 Ceea ce ne diferentiaza pe noi, restul oamenilor, de Alexandru este INDOIALA – acest copil pare ca nu o cunoaste, pentru el totul e atat de clar, crede atat de mult in tot ce spune si face.

 Sursa : Jurnalul National:

“Il visez aproape in fiecare noapte pe Dumnezeu, in tot felul. Odata l-am visat in forma de cascada care curgea si facea spume, iar in jurul ei erau pasari, lei care stateau blanzi si erau palmieri, portocali si tot felul de alte vietati si plante. Cred in Dumnezeu pentru ca El mi-a vorbit si a zis ca El ne iubeste, ca El va fi tot timpul cu noi, cu toti oamenii (vorbeste grav, atent si raspicat si in tot timpul acesta ma intreaba daca am apucat sa scriu – n.a.). Si ca eu trebuie sa vestesc lumii poruncile Lui, ca El sa poata intra in inimile oamenilor care stau in fata televizorului si ma urmaresc. Unii oameni mi-au spus ca pupau televizorul cand ma vedeau…“

“Vreau ca biserica mea sa nu aiba nici o religie, pentru ca Iisus (imi atrage atentia sa scriu cu doi “i“, ca “asa e corect“ – n.a.) le-a spus ucenicilor sai sa-si pastreze credinta si nu religiile lumesti. Si acel lacas care va sa fie am sa-l construiesc eu si am sa-i dau culoare portocalie, pentru ca e culoarea raiului, si o cruce verde pe ea, insemnand viata“. Copilul de 11 ani are o teorie personala, distincta si complexa despre religie. “Parerea mea este ca aceste religii lumesti sunt create de oameni ispititi de cel rau, ca sa le creeze si sa le dea in biserici. Aceste religii am spus ca sunt de la cel rau, pentru ca, daca un om care are o religie anume se intalneste cu un altul care are alta religie, unul spune obiceiurile din religia respectiva, iar celalalt spune obiceiurile din religia lui, si atunci se isca o cearta. Si Satan, cand vede ca oamenii se cearta, ii prinde in plasa lui si nu mai lasa ca sa intre Domnul nostru Iisus Hristos in inima lor sa-i mantuiasca.

“Daca un om vrea sa mearga la biserica, biserica este in sufletul lui si el trebuie sa-si gaseasca un coltisor al lui unde sa se roage lui Iisus.

Asa cum mi-am gasit eu o livaduta pe care am numit-o “gradina raiului”, din cauza ca atata blandete si atata lumina dadea Dumnezeu, incat livada aceea a devenit pentru mine un adevarat rai. Dar, din pacate, aceasta livada cat de mica, dar mare in sufletul meu, nu o mai am. Sper ca odata o sa o recapat prin binecuvantata putere a lui Dumnezeu“

ALEXANDRU A INVINS BOALA
Viata acestui copil a fost plina de incercari si suferinta. Pe umerii lui micuti a apasat o cruce greu de dus: un craniofaringiom (tumoare pe creier) ce il impiedica sa creasca.

Tumoarea i-a fost extirpata de doua ori de catre neurochirurgii clujeni. O data, pe cand avea 7 ani, si inca o data, 3 ani mai tarziu. Alexandru a urmat apoi un tratament la o clinica din Germania. Oamenii cu suflet bun au fost alaturi de el de fiecare data si l-au ajutat cu bani pentru plata tratamentului, cu o rugaciune. Dar cel mai mare ajutor a venit de la Dumnezeu. Caci luna trecuta, medicii germani l-au examinat din nou pe baiat si i-au dat vestea cea mare: boala a fost invinsa, iar el e pe drumul cel bun. Din ianuarie, Alexandru va putea incepe un tratament hormonal, pentru a se dezvolta normal.

DUREREA
“Mergea Iisus prin ploaia franta/si-o Maica Sfanta il saruta/ Tiranul in balta de sange cand a calcat/ Inima Maicii s-a faramat; O, Iisuse Doamne Sfant/ Stapanul meu pe-acest pamant/ Tu m-ajuta, ma ocroteste/ De pacate ma fereste!“

SOARE SFANT
“O data sa te mai vad as vrea,/ Ajuta-ma cu puterea ta,/ Sa fiu un copil precum raza ta; Tu esti Sfant,/ Eu pe pamant nu pot straluci/ N-am galbenul tau pur al vietii/ Nici vesnicia tineretii“

BINECUVANTARE
“Ce m-as face mama eu/ De n-as fi copilul tau/ Sa-ti fiu mama mangaiere/ Bucurie si durere/ Ca Dumnezeu m-o dat tie/ Cea mai mare bogatie/ Inima de mama stie“ – Alexandru Pargaru

Revigorare

Am hotarat sa ma racoresc cu un albastru de gheata, pe caldurile astea.