Europenii ne vor inovativi

Danuta Hubner, sef pe la forurile europene ne spune verde in fata cateva lucruri.

Asta este ceea ce am retinut eu azi de pe Radio Romania Actualitati ( am mai colorat si eu pe ici, pe colo).

– Nu fiti mediocri!

– Saracia trebuie sa te faca si mai harnic, si mai dornic de a te ridica

– Educatia si cercetarea trebuie sa fie prioritati – Inovati!

– Veniti cu ceva nou, care sa atraga, incetati sa va mai plangeti!

– Nu mai asteptati atatea de la forurile superioare, la nivel local se pot face cele mai multe lucruri pentru o comunitatea

– Infiintati centre de excelenta si in localitatile mici, de ce nu?

Chestiile astea,  probabil, ne-au mai fost spuse, dar abia acum, cand ne-am dat seama deja ca asta e solutia, le primim si le intelegem altfel.

Normal ca ei, europenii, ar trebui sa ne sfatuiasca in acest sens – si poate ca trebuia sa fie mai insistenti- caci nimeni nu mai vrea romani care sa cerseasca pe la portile lor.

Dar toate lucrurile, in lumea asta., merg greu, intortocheat, cand sunt o gramada de ganduri mici, numite interese, sau o mare pata alba, numita dezinteres.

A mai adaugat:

– e nevoie de 15-20 de ani ca sa ii prindem pe vesticii mai vechi

– „În ziua de azi, e clar, cu cât eşti mai sărac cu atât mai inovator trebuie să fii, aşa pot fi depăşite zecile de ani dacă nu chiar secolele de înapoiere şi lipsă de creştere economică, trebuie sărite nişte etape, nu trebuie neapărat să urmezi acelaşi curs ca cei care sunt acum dezvoltaţi” .

Au vazut ca unii romani, mai iesiti pe afara, unde si studiaza, fac descoperiri formidabile si ne-au zarit potentialul creativ……

– a mai spus că atunci când în România există bani de investit, ei ar trebui direcţionaţi spre ceva special, „de exemplu, o clădire pe care apoi, să vină să o vadă jumătate din populaţia Japoniei în fiecare an” a spus ea

– „Încetaţi să mai fiţi mediocri, puteţi atrage atenţia numai cu ceva special, a fi mediocru nu rentează, dar asta e o problemă a statelor noastre din centrul şi estul europei, care am trăit secole de sărăcie”

Chestia cu cladirea imi suna a gol – e cam stupid, dar asa faci bani din nimic, pentru ca oamenii de azi au un apetit extraordinar pentru a  vedea ceva ce n-au mai vazut, fiindca s-au cam plictisit de ceea ce stiu, mai ales ca pe net poti vedea totul. Suferim de plictiseala cronica si atunci suntem dispusi sa venim sa vedem o cladire stupida, in esenta ei, dar care iti satisface stetea de spectacol –  o cladire plutitoare, de exemplu, sau una care sa zica ” mama”.

Ce i-a facut Romania lui ’90 Amitei Bhose

Este incredibil faptul ca dupa ce a venit democratia in Romania cea care a suferit cel mai mult a fost cultura. Nu-i o noutate, stiu, insa ceea ce mai aflu imi da o stare de perplexitate.

Cautam ceva pe net si am dat de site-ul celebrei Amita Bhose, de pe  care citez:

„Am fost acuzată pentru că am iubit România. Îmi recunosc „vina”. De dragul culturii române, cu dorinţa de a întemeia o şcoală serioasă de indianistică, m-am stabilit aici.

Dacă am vrut să împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame şi frică – acea teamă care aproape că ne-a paralizat minţile – alături de el. Nu m-am gândit să plec de aici, nici să trâmbiţez la posturile străine de radio.

Scriam cu mâna în mănuşă, umblam după lumânări pentru serile fără curent, aşa cum făceau mulţi. N-am învăţat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenţii mă luau de mână, mă duceau la Universitate – la cursuri sau la examene – şi mă aduceau acasă.

Uitându-mă la acele fiinţe înfometate, înfrigurate, deprimate moral, uneori mi se părea că vorbesc unor statui, într-o galerie de artă. Când le ascultam lecţiile, vedeam cum le-au îngheţat buzele, în „temperatura camerei”. Totuşi, lumina privirii lor mi-a dat puterea să rezist”.

Amita Bhose, 1992

sau din biografie:

1990 Sporesc presiunile asupra Amitei Bhose, menite a o face să părăsească Universitatea: o proaspătă absolventă a secţiei română-hindi pătrunde in sala de curs, prezentându-se ca adevarata titulară a lui şi ameninţând-o cu reclamaţii la minister; o alta o injuriaza de câte ori o intâlneşte şi incearcă să o agreseze chiar in propria-i casă; primeşte telefoane ciudate;

La sfarsitui anului univeisitar, postul ii este desfiinţat.”

Si tot asa, o serie de umilinte care s-au sfarsit cu moartea ei.

Suflu proaspat din Sibiu

Se pare ca au aparut ceva bloguri de cand am renuntat sa mai scriu ceva aici, e vorba de doua, superbe, care imi dau din nou dorinta de a ma apuca de facut insemnari despre carti, muzica, film…

O sa le numesc Teo Coman si Radu Vancu si cer scuze celor pe care ii nedreptatesc, nenumindu-i in calitatea lor de coautori ai blogului, dar in felul acesta ii gasesc mai usor in blogrolul meu.

Si ca sa repar, partial, omisiunile, voi spune ca la cel al lui teo coman, mai participa si Catalin Cornacel, Vladimir Barbu, Vlad Stangu, Marian Coman si Ciprian Epuras.

La cel al lui radu vancu – ovidiu baron, dragos varga si iar teo coman.

Superb, oameni buni!

Cuvinte dragi

Leapsa de la chrysallidis

Scuze pentru intarzierea cu care raspund, cred ca m-am retras temporar din lumea asta, fara sa fi vrut-o.

Cuvinte dragi….

diafan, profunzime, luminos, miracol, comuniune,

Comuniunea mi s-a parut conceptul cheie pentru omenire, cand am citit „Crima si pedeapsa”,

miracolul este pentru mine idealul care nu se poate implini decat printr-o ruptura, un salt aproape imposibil

Luminos vine de la camerele mele, pe care le visez mari, luminoase

….cred ca mie imi plac mai degraba notiunile….

Gimnastele romance

M-am uitat la fetele de la gimnastica la aceasta olimpiada si am fost surprinsa de cat de putin au reusit, comparativ cu Atena 2004, dar le apreciez mult efortul.

Am revazut pe cele de la Atena 2004 si am ramas uimita de perfectiunea lor.

De la Melbourne ’56, ROMANIA nu a mai lipsit niciodata de pe podium, la echipe. Cele care au acest merit: Elena Leustean, Ecaterina Zsabo, Lavinia Agache,  Daniela Silivas, Aurelia Dobre, Emilia Eberle, Melita Ruhn, Teodora Ungureanu, Cristina Bontas, Simona Pauca, Gabriela Potorac, Lavinia Milosovici, Gina Gogean, Simona Amanar, Maria Olaru, Andreea Raducan, Catalina Ponor, Daniela Sofronie, Oana Ban, Monica Rosu, Alexandra Eremia, Sandra Izbasa, Steliana Nistor…si NADIA SI CATE ALTELE DE CARE NU NE MAI AMINTIM, DAR CARE AU FORMAT ECHIPA CARE A CASTIGAT…

UN VIDEO FANTASTIC!!!

Copilul-diamant – Alexandru Pargaru

 Am urmarit Codul lui Oreste in seara asta, pentru ca nu ma atragea nimic altceva  la tv, era o emisiune in reluare la B1.

 Am simtit ca acel copil de 15 ani, cu o gandire atat de limpede este ca un diamant, caruia nimic nu ii distruge claritatea, transparenta, puterea de a reflecta orice. Nu e un copil genial de genul olimpic la mate, ci are o intelepciune a sufletului atat de profunda, incat te lasa masca.

 Mi-au ramas intiparite cateva din vorbele lui:

– culoarea rosu turbat e culoarea diavolului

– oamenii nu mai au puterea sa creada in ei si asta este cel mai rau lucru pe care si-l fac

– animalul lui preferat e sarpele si toate reptilele de la care vrea sa primeasca intelepciune;

– ii place modestia si compatimeste suferinta infinita la care e supus calul;

– crede ca cei care fac raul primesc din subconstient o gandire negativa; e uimit de cat de pesimisti sunt oamenii si se intreaba de unde atata pesimism, cand omul ar trebui sa construiasca numai in pozitiv;

– crede ca moartea e un somn profund si viata e o fericire infinita;

– se mira cum de oamenii arunca si azi cu pietre in Iisus care ne-a luat muntele de pacate;

– nu ii place la el faptul ca judeca prea mult oamenii;

– vrea sa se faca preotul lui Dumnezeu, dar si botanist si crede ca nu religia te salveaza, ci credinta.

– culoarea lui preferata e verde si ii place si negrul, care e prea blamat, cand el e culoarea profunda a intelepciunii;

– are ce are cu cuvintele care pentru el au mare insemnatate – de exemplu FAGETES, daca nu ma insel, e cuvantul sufletului sau si inseamna aripa de inger; a visat ca a venit de pe o planeta Wertex, daca nu ma insel, care a fost descoperita intre Luna si Soare.

– crede ca Dumnezeu i-a dat un talant pe care el, cu puterea gandirii lui pozitive il modeleaza cum simte.

 Asadar e o imbinare de inocenta si profunzime, este extrem de expresiv, vorbeste din suflet si zambeste cu o bunatate infinita in priviri. E un copil care ne invata care sunt lucrurile adevarate care ne fac fericiti, lucrurile adevarate ale spiritului. Nu e neaparat ceva iesit din comun, e de fapt normalul, iar Oreste crede ca e vocea intelepciunii care vorbeste de mii de veacuri prin cai din cele mai surprinzatoare.

– canta si muzica populara patruns de credinta si cu mare seriozitate.

– are o mare religiozitate si il viseaza mereu pe Dumnezeu.

– scrie poezii foarte ciudat de profunde;

 Ceea ce ne diferentiaza pe noi, restul oamenilor, de Alexandru este INDOIALA – acest copil pare ca nu o cunoaste, pentru el totul e atat de clar, crede atat de mult in tot ce spune si face.

 Sursa : Jurnalul National:

“Il visez aproape in fiecare noapte pe Dumnezeu, in tot felul. Odata l-am visat in forma de cascada care curgea si facea spume, iar in jurul ei erau pasari, lei care stateau blanzi si erau palmieri, portocali si tot felul de alte vietati si plante. Cred in Dumnezeu pentru ca El mi-a vorbit si a zis ca El ne iubeste, ca El va fi tot timpul cu noi, cu toti oamenii (vorbeste grav, atent si raspicat si in tot timpul acesta ma intreaba daca am apucat sa scriu – n.a.). Si ca eu trebuie sa vestesc lumii poruncile Lui, ca El sa poata intra in inimile oamenilor care stau in fata televizorului si ma urmaresc. Unii oameni mi-au spus ca pupau televizorul cand ma vedeau…“

“Vreau ca biserica mea sa nu aiba nici o religie, pentru ca Iisus (imi atrage atentia sa scriu cu doi “i“, ca “asa e corect“ – n.a.) le-a spus ucenicilor sai sa-si pastreze credinta si nu religiile lumesti. Si acel lacas care va sa fie am sa-l construiesc eu si am sa-i dau culoare portocalie, pentru ca e culoarea raiului, si o cruce verde pe ea, insemnand viata“. Copilul de 11 ani are o teorie personala, distincta si complexa despre religie. “Parerea mea este ca aceste religii lumesti sunt create de oameni ispititi de cel rau, ca sa le creeze si sa le dea in biserici. Aceste religii am spus ca sunt de la cel rau, pentru ca, daca un om care are o religie anume se intalneste cu un altul care are alta religie, unul spune obiceiurile din religia respectiva, iar celalalt spune obiceiurile din religia lui, si atunci se isca o cearta. Si Satan, cand vede ca oamenii se cearta, ii prinde in plasa lui si nu mai lasa ca sa intre Domnul nostru Iisus Hristos in inima lor sa-i mantuiasca.

“Daca un om vrea sa mearga la biserica, biserica este in sufletul lui si el trebuie sa-si gaseasca un coltisor al lui unde sa se roage lui Iisus.

Asa cum mi-am gasit eu o livaduta pe care am numit-o “gradina raiului”, din cauza ca atata blandete si atata lumina dadea Dumnezeu, incat livada aceea a devenit pentru mine un adevarat rai. Dar, din pacate, aceasta livada cat de mica, dar mare in sufletul meu, nu o mai am. Sper ca odata o sa o recapat prin binecuvantata putere a lui Dumnezeu“

ALEXANDRU A INVINS BOALA
Viata acestui copil a fost plina de incercari si suferinta. Pe umerii lui micuti a apasat o cruce greu de dus: un craniofaringiom (tumoare pe creier) ce il impiedica sa creasca.

Tumoarea i-a fost extirpata de doua ori de catre neurochirurgii clujeni. O data, pe cand avea 7 ani, si inca o data, 3 ani mai tarziu. Alexandru a urmat apoi un tratament la o clinica din Germania. Oamenii cu suflet bun au fost alaturi de el de fiecare data si l-au ajutat cu bani pentru plata tratamentului, cu o rugaciune. Dar cel mai mare ajutor a venit de la Dumnezeu. Caci luna trecuta, medicii germani l-au examinat din nou pe baiat si i-au dat vestea cea mare: boala a fost invinsa, iar el e pe drumul cel bun. Din ianuarie, Alexandru va putea incepe un tratament hormonal, pentru a se dezvolta normal.

DUREREA
“Mergea Iisus prin ploaia franta/si-o Maica Sfanta il saruta/ Tiranul in balta de sange cand a calcat/ Inima Maicii s-a faramat; O, Iisuse Doamne Sfant/ Stapanul meu pe-acest pamant/ Tu m-ajuta, ma ocroteste/ De pacate ma fereste!“

SOARE SFANT
“O data sa te mai vad as vrea,/ Ajuta-ma cu puterea ta,/ Sa fiu un copil precum raza ta; Tu esti Sfant,/ Eu pe pamant nu pot straluci/ N-am galbenul tau pur al vietii/ Nici vesnicia tineretii“

BINECUVANTARE
“Ce m-as face mama eu/ De n-as fi copilul tau/ Sa-ti fiu mama mangaiere/ Bucurie si durere/ Ca Dumnezeu m-o dat tie/ Cea mai mare bogatie/ Inima de mama stie“ – Alexandru Pargaru

Revigorare

Am hotarat sa ma racoresc cu un albastru de gheata, pe caldurile astea.

Despre fotbal

Cateva bloguri- zum, pantacruel, verbiaj mi-au dat pofta de a scrie despre fotbal. Ascult si Cranberries, melodii melancolice, soarele de dupa-amiaza  imi bate usor in jaluzele, adica am atmosfera perfecta pentru niste amintiri.

 Pentru mine totul (pasiunea pentru fotbal, mai ales pentru jocul echipelor nationale) a inceput in 1990, la campionatul mondial din Italia, cand am trait atat de intens meciurile Romaniei, incat am inceput sa tin evidenta lor intr-un caiet special – eram in clasa a VII-a…

Daca vreti sa vedeti date si secvente – aici si aici, aici, nu din caietul meu, doamne fereste!

 Imi amintesc de meciul cu Camerun si cu Argentina, al doilea ne-a dus pe culmile fericirii, iar cel cu Camerun ne-a prabusit in infern, dar tot am trecut in optimi. Nu l-am mai uitat pe veteranul Roger Milla, care era rezerva, dar ne-a dat doua goluri si nici golul lui Balint, „de onoare”. Imi amintesc disperarea Argentinei, a lui Maradona ca nu puteau sa ne invinga.

Apoi in optimi cu adevarat ore de infern cu verzii irlandezi, care au luptat ca si noi, dar penalty-urile nu sunt punctul nostru forte 🙂

In 1994, la cupa mondiala din SUA, a fost punctul maxim. Ma sculam noaptea sa vad meciuri dintre nu stiu ce echipe, coreea-austria sau Insulele Canare – Scotia…

 Aici romanii au fost zei

 Am fost in grupa A cu SUA, Elvetia, Columbia. Nu pot uita primul meci- cu Columbia – mi-l amintesc pe Valderama cu parul lui infoiat si blond, imi amintesc suturile lui Hagi. Ce superb gol a dat Raducioiu la pasa lui Hagi! A fost meciul lui – instinct sigur de atacant.

Meciul cu Elvetia lipseste din memorie, in schimb nu pot uita stadionul Rose  Bowl- un cazan cu aburi, plin de 80000 de spectatori, caci adversara ne era SUA. Au jucat foarte bine americanii, dar Dan Petrescu ne-a salvat si a fost superb golul lui.

Apoi iar meci cu Argentina in optimi, pe cale l-am castigat, a fost meciul lui Ilie Dumitrescu, care a inscris din faze fixe, incredibil.  Si cum alergau, cat de repede!

Dar sferturile ne-au chinuit – numele infierat de romani va fi Suedia – aceeasi lupta pe viata si pe moarte – dar Raducioiu a fost iar vedeta, foarte bine sustinut de ceilalti, cu strategul Hagi. Ma mira faptul ca cei mai multi vorbesc numai de Hagi, dar uita ca Raducioiu a dat cele mai multe goluri, la pase foarte bune, e adevarat, dar echipei de azi ii lipsesc atacanti de valoare.

Amintiri mai vechi despre fotbal – Balaci, vesnica infruntare Steaua- Dinamo, in care eu tineam cu Steaua poate pentru ca tata tinea cu ea, in timp ce mama tinea cu Dinamo, iar eu tineam cu tata…sau poate pentru ca acolo era Lacatus, care era favoritul meu, dar si Piturca si Hagi. Apropo, Steaua de azi e de toata jena, iar banel a fost cosmarul meu la acest campionat european.

 Si apoi imi mai amintesc de Dukadam si de Barcelona…

 Si mai vreau sa spun ca fotbalul nu inseamna numai fotbal – adica a alerga dupa o minge, …ci inseamna si ce am scris pe blogul lui Zum : ” puterea si dorinta de a lupta pana la capat, e frumusetea de a-ti accepta infrangerea, atenuata doar de promisiunea de a lupta altadata, e amestecul de fericire si durere, sunt milioanele de inimi cate bat la unison, e comuniunea atat de slavita de dostoievski si care mie mi se pare unica modalitate de a salva omenirea…e viata cu toate ingredientele ei…”

Si mai vreau sa scriu despre Olanda 2008, caci merita – e perfectiune – e arta si tehnica si mai ales, tehnica sau cum tehnica devine arta – pase foarte bune si stopuri, si comunicare cu semne perfecta, si cel putin cinci atacanti care vad poarta cu spatele, Sneijder, van Persie, van Nistelrooy, Kuyte si un aparator magic – Boulahrouz si…sacrificiu, si faptul ca ei nu obosesc, si faptul ca ei cand au dat trei goluri, in loc sa se inchida in aparare, ataca, si faptul ca au un antrenor de o valoare inegalabila, de o inteligenta tactica aparte.

Si ne-ar fi lasat sa castigam, dar eram asa de slabi, ca nu au mai rezistat, le-ar fi fost rusine sa se lase batuti de niste oameni timorati, caci asa cum am mai spus si prin alte locuri – ne-a lipsit toata perfectiunea tehnica olandeza, dar si un mental sanatos, ca al turcilor sau al grecilor, care in ultima lor partida au lasat rusinea la o parte si au jucat; ne-au lipsit atacanti, doi mutu, cum spunea un strain, am fost inspaimantati de talentul urias al olandezilor, care se mirau si ei, probabil, de cat de buni sunt…pentru ca ei nu stiu sa se laude, ci sa faca.

Nu am fost atat de suparata pe victoria Olandei, nici pe Romania, ci pe faptul ca nu avem acele ingrediente care ne faceau macar un adversar demn.

 Echipa veche avea pe langa atacanti veritabili- Raducioiu, Ilie Dumitrescu, un mijlocas, Hagi, care putea inscrie oricand si fundasi buni, Dan Petrescu, Balint, care, de asemenea, marcau.

 Sa ma intorc la ei…Franta 1998 – grupa G, alaturi de Anglia, Columbia, Tunisia. Am batut Columbia, Anglia, dar am facut egal cu Tunisia.

Imi amintesc de golul lui Adrian Ilie, care era un artist, in momentele lui bune, foarte fin, ca si Mutu. Imi amintesc de meciul cu Anglia, cand Dan Petrescu ne-a salvat, iar alaturi de el a inscris si Moldovan.

Dar imi amintesc si de agonica partida cu Croatia care era favorita mea, il admiram pe Sucher. Jucau grozav croatii, cam cum joaca azi olandezii, doar ca mai creativ.

A fost turneul lui Moldovan, care a dat doua goluri. Dar imi amintesc si de Filipescu, de Galca, care era preferatul meu, de Ciobotariu, care imi placea.

A fost frumos, dar va mai fi frumos pentru echipa Romaniei, cand va mai intelege cate ceva…

Am descoperit blogul lui chivu, al lui lobont si un site despre tricolori.

 

Gheorghe Zamfir

de vazut pe you tube

Ma impresioneaza felul cum canta. Am vazut un interviu cu el si observ cat e de suparat. Nu are bani suficienti, nu e lasat sa predea la catedra de nai de la Bucuresti. E un om trist, singur, care a marturisit ca a supravietuit doar datorita credintei puternice.

E si un pic cam laudaros, este un temperament ciudat, de artist mereu revoltat, care banuieste o conspiratie impotriva lui, are viziuni extatice cand canta, pare a apartine mai mult unei alte dimensiuni la care noi nu avem acces.

De ce un om care a vandut atatea milioane de discuri nu mai are bani?

sursa  laroumanie: „Un malheur ne venant pas seul, le musicien, établi depuis deux décennies dans la région parisienne et marié à une française, s’est vu réclamer par le fisc français des arriérés d’impôts de l’ordre de 2 M€ (13 MF) ce qui le laisse sans ressources, malgré les millions de disques qu’il a vendus à travers le monde, ayant perdu voitures, propriétés et jusqu’aux bénéfices de ses droits d’auteur.”

Asta e raspunsul- a avut o proprietate in Franta unde a locuit in ultimii 20 de ani, dar nu a platit impozit si fiscul francez i-a luat tot, chiar si drepturile de autor.

Daca e ceva ce nu imi place la Gheorghe Zamfir e faptul ca se ridica pe sine in slavi. Indreptatit sau nu, e penibil, totusi, modestia e trasatura obligatorie a unui talent imens, pentru ca oricum el SE VEDE, prin ceea ce creeaza.

Interviu in cadranpolitic: ” Ce mi s-a întâmplat mie se întâm­plă o dată la câteva sute de ani unui artist: să fie scos din istorie. Ştie vreun român la ora actuală şi interesează pe cineva în România, pe ministrul Culturii sau pe vreun alt politician, că în urma unui studiu făcut de către Academia de Ştiinţe din Malmo, Suedia, anul trecut, Gheorghe Zamfir a ieşit pe locul întâi mondial ca cel mai celebru muzician al planetei şi cel mai iubit, cu un miliard cinci sute de milioane de voturi, iar pe locul doi a ieşit Richard Wagner, cu 600.000 de voturi, iar pe 3 Beethoven, pe 5 Mozart şi doar pe locul 7 Bach? Inte­resează pe cineva în România acest clasament? Căci, dacă purtam alt nume, cu „ici” la sfârşit, azi eram eroul planetar cu cele mai mari ono­ruri. Interesează pe cineva că de 50 de ani Gheorghe Zamfir este pe locul unu în lume şi niciodată nu a fost pe locul doi? De câte ori Nadia a ieşit pe locul doi sau trei? De câte ori Hagi nu a primit cartonaşul roşu şi a fost dat afa­ră din teren? Eu n-am cunoscut niciodată în cariera mea locul doi şi în toa­te domeniile muzicale pe care le-am abordat am fost pe locul întâi. Inclusiv în morală, pentru că am fost unul dintre cei mai morali artişti români. Au existat voci care l-au clasat pe Brân­cu­şi cel mai mare român din toate timpurile. Când va avea Brâncuşi un mili­ard cinci sute de milioane de voturi să vină susţinătorii săi să stea de vorbă şi cu mine. Când a fost concursul “Ro­mâni celebri”, eu am ieşit pe locul 54, şi Gheorghe Becali pe locul 12. Ce a făcut Gheorghe Becali mai mult decât mine? În acest clasament, George Enescu nu a ieşit în primii 100, deşi se injectează în festivalul care îi poartă numele treizeci milioane de euro anual şi este considerat cel mai mare muzician român din toate timpurile. Eu nu am fost invitat niciodată în acest festival”

Greseste, e clar…

Viata l-a lovit, e clar, dar TREBUIE ajutat, de ce nu putem noi sa fim generosi cu el, sa iertam ce a gresit si sa il ajutam? De ce ne mandrim cu el, dar suntem chiar satui de cate medalii, premii a castigat, de cate personalitati l-au admirat…de parca am astepta sa ii facem odata statuie ca sa ii cinstim memoria cum se cuvine si omul sa ne lase in pace odata?
LA NAIBA! OAMENII NU SUNT UMANI!
Am impresia ca si laudele lui vin tot dintr-o disperare ca este uitat, ca este pus in vitrina. Dar el TRAIESTE si are nevoie de oameni!

E subiectiv si cam agresiv, ca toate marile talente, dar trebuie iubit si admirat, caci el nu traieste pentru el cel mai mult, ci pentru a se darui.

 Nu stiu cata dreptate are, nu stiu cata dreptate au ceilalti, dar un lucru e clar – un om de talentul lui nu poate sa se umileasca cerandu-le sa fie la catedra de nai din Bucuresti ….e prea de tot…la naiba!

 

Research:

La Universitatea Bucuresti – în anul 2001 se înfiinţează, prin eforturile sale,  prima catedră de nai din lume. Este înlăturat de la catedră în toamna anului 2005, nemaifiind votat de Consiliul Facultăţii de Interpretare Muzicală. Ulterior, predă cursuri de nai la Universitatea Valahia din Târgovişte.

sursa cotidianul : „Maestrul Gheorghe Zamfir este nevoit sa abandoneze catedra de nai de la Universitatea de Muzica din Bucuresti. Conducerea institutiei a ajuns la concluzia ca acesta strica imaginea universitatii, acuzindu-i pe decani si rector de trafic de influenta.

Desi a fost infiintata in anul 2001, special pentru Gheorghe Zamfir, clasa de nai din cadrul Universitatii de Muzica din Bucuresti nu il va mai avea pe acesta ca profesor din toamna acestui an. Dan Buciu, rectorul Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, spune ca „Gheorghe Zamfir nu a mai fost votat ca si profesor asociat in Consiliul Facultatii de Interpretare Muzicala, iar numele lui nu a putut fi citit in Senat pentru a fi validat in aceasta functie”.

 

sursa jurnalul:  „Romănii nu m-au primit niciodată aşa cum am fost primit in alte state ale lumii. Preşedintele Băsescu nu m-a primit niciodată, Iliescu – niciodată. In 1993-1997 a avut loc al doilea exil al meu, pentru că am avut curajul să ies la Universitate şi să strig «Jos Iliescu, jos comuniştii!». M-am intors in 1997, cănd «m-am aruncat» in braţele lui Constantineascu, care mi-a spus să plec de unde am venit, că nu poate face nimic pentru mine. Am depus patru memorii la Cotroceni, solicitănd audienţă la preşedintele Băsescu. La toate mi s-a dat răspuns negativ. Nu i-am cerut averi. In acest moment am rămas doar cu gloria. Indiferenţa guvernelor care s-au perindat a fost mult mai teribilă decăt Ceauşescu. Mi-am dat seama că cei din ţară erau inchişi ermetic şi nu m-au acceptat, abia venit din exil, chiar dacă eram un om de renume şi de talie mondială, care venise cu un munte de glorie. Am fost marginalizat ca şi in vremea lui Ceauşescu”, spune cu tristeţe maestrul Zamfir.

Aş vrea să-l intreb pe Jaques Chirac, pe care l-am cunoscut indeaproape, dacă el ar uri-o pe Mireille Mattieu dacă n-ar fi de acord cu o idee de-a lui. Eu nu cred că George Michael ar fi deportat din SUA dacă nu ar fi de acord cu Bush, intr-o zi. In fiecare zi in sufletul meu sunt tone de lacrimi şi de bocet. In fiecare an am primit felicitări din afara ţării, dar aici nu am primit nici o felicitare”.

„In anul 2000 am creat această clasă de nai. Dar a fost un plan machiavelic din partea lui Dan Buciu, care era rector, şi a lui Şerban Soreanu, decan. Acest proiect, cu infiinţarea clasei de nai, exista din 1997. Aducerea mea in anul 2000 a fost făcută pentru a servi drept trambulină şi locomotivă unei persoane fără studii de specialitate şi fără diplomă de nai, care să intre in posesia titlului de profesoară”, adaugă maestrul Zamfir. Marele naist a fost nevoit să abandoneze catedra de nai de la Universitatea de Muzică din Bucureşti după ce conducerea instituţiei a decis să-l inlăture. „La catedra de nai pe care eu am infiinţat-o nici măcar nu am putut să figurez ca titular. In anul 2004, cei de la Conservator mi-au spus că eu nu pot să iau titlul de profesor decăt dacă am doctoratul.”

sursa adevarul: „Mi-au zis ca am adus injurii institutiei si le stric imaginea, eu care timp de 50 de ani am ridicat in slavi imaginea Romaniei in lume, prin 120 de discuri de aur si platina. Nu am inteles niciodata de ce, dupa o lupta de 11 ani, din 1990 pana in 2001, pentru a infiinta prima clasa de nai din istorie la nivel universitar, a fost nevoie imediat de crearea unei a doua catedre de nai, din moment ce aveam doar 4 studenti, paralela cu a mea, care sa fie condusa de o persoana total incompetenta, fara diploma, fara specializare, Dalila Cernatescu, in varsta de numai 27 de ani, care a depus odata cu mine cererea de doctorat. A fost creata catedra de muzica de camera special pentru ea.

Studentii lui Gheorghe Zamfir sunt revoltati si ameninta cu inghetarea anului universitar. „In fiecare an isi bat joc de noi si ne trimit la doamna Dalila cand noi ne pregatim cu maestrul. Cum sa pleci de la Gheorghe Zamfir si sa mergi la altcineva? Nu se poate asa ceva. Noi n-am vazut-o niciodata sa puna gura pe fluier sa ne arate cum se canta, sa ne dea exemple si asta e regula de baza. Vom ingheta anul daca nu se iau masuri. Noi ne-am pregatit cu un an inainte de a intra la facultate cu maestrul. Cu ea, ne pierdem viata. O sa ne instalam corturile in fata ministerului si o sa facem greva”, spune Flavius Tinica, student in anul IV

rectorul Dan Cezar Buciu spune ca „am obosit sa mai aud acuzatiile murdare si nejustificate ale lui Gheorghe Zamfir. Intr-adevar, a fost analizata in Consiliul Profesoral cererea lui de a mai colabora la noi si membrii au votat impotriva. E usor de banuit de ce. Nu a reusit sa stabileasca relatii foarte bune cu mediul universitar. In momentul in care esti invitat de o facultate sa predai, trebuie sa te supui anumitor reguli indiferent cum te cheama. Dansul a pretins sa fie singurul profesor la nai. Noi mai avem si o asistenta. A fost angajata, el a fost in comisia de examen. A fost de acord cu promovarea ei. Nu stiu ce are cu ea, ca a batjocorit-o in toate felurile. Studentii lui sunt foarte batausi, se impun in forta atunci cand Gheorghe Zamfir stabileste ceva”.

 Alte date despre el:

A scris si o carte in trei volume despre nai,  teza de doctorat, intitulată Naiul – geneză, evoluţie şi semnificaţie si Traitė Du Naï Roumain: méthode de flûte de Pan (1975)

O carte autobiografica – Binecuvântare şi blestem, (2000)

A scris si o carte de versuri – În inima întristată a barocului.

Are viziuni colorate ale sunetelor si  picteaza sonte, cantate,…picteaza un pic cam naiv, totusi, dar  armonizeaza deosebit culorile. Puteti vedea aici

Materiale audio, video, pe situl lui personal. 

– se naste la Gaesti, jud Dambovita

– Modifică forma, construcţia şi tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare

– in timpul comunismului dedica un concert lui Dumnezeu si e nevoit sa plece in exil in 1982

– are un fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formaţie rock din Montreal

– initial nu i-a placut naiul, caci ii solicita prea mult efort fizic si lui ii placea acordeonul, dar tatal lui a fost insistent, caci profesorul ii spusese ca are talent pentru nai

– creeaza un nou tip de nai, devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor şi chiar a unor inflexiuni ale vocii umane

– ca student calatoreste prin strainatate si castiga numeroase premii I

– faimoasele sale piese: Doina de Jale şi Doina ca de la Vişina

– in anii ’68-’70 face turnee in Germania vestica, Rusia, China, Elvetia si are succese uriase.

– va cunoaste succese mondiale, e chemat sa concerteze pentru imparati, presedinti, papa

– a contribuit la crearea coloanei sonore a unor filme celebre – Once upon a time in America, Kill Bill,

– dupa revolutie se intoarce in tara, dar continua turneele internationale si in Turcia e considerat cel mai popular compozitor si artist al secolului 20

– creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental şi simfonic

– este câştigătorul a 120 de discuri de aur şi platină, şi are peste 120 de milioane de albume vândute

– Este singurul artist european care a câştigat două discuri de aur în SUA şi singurul artist român care a câştigat un disc de aur în Ungaria

– se inscrie in PRM

– „Am fost atras în curse politice de oameni care s-au folosit de mitul şi de numele meu. M-au terfelit, după care m-au părăsit şi m-au uitat. Sunt foarte trist şi dezamăgit de tot ceea ce mi s-a întâmplat.”

– in toamna 2004 este membru al PD – de ce n-a stat departe de politica asta murdara!!!

 

un interviu in cadranpolitic:

Suntem în plină criză morală şi spirituală, pentru că moralul nu mai există, iar spiritualul a dispărut, ceea ce duce la aceeaşi concluzie. Suntem pe calea dispariţiei tuturor formelor ce ţin de bunul simţ şi de trecutul glorios care ne-a hrănit pe toate planurile şi trăim într-un beci întunecos hrăniţi cu o subcultură şi o teroare şi frică injectată latent, şi o impunere a fricii care este obiectivul numărul unu de a domina lumea de către ghizii ascunşi care ţin totul sub control. Când nu mai recu­noşti coloşi şi giganţi ca Eminescu nu ne mai putem numi un popor, o ţară…

Nu există artişti contemporani. Totul e prăbuşire totală. Nu mai există concept, nu mai există sistem, nu mai există ghid, formatori de şcoală, nu mai avem direcţie şi cârmă, nu mai există nimic: oameni-model, căci modelul nostru actual este America, o ţară care în 1850 era încă nelocuită în mare parte a ei. Ne aflăm într-un haos gene­ralizat teleghidat cu bună-ştiinţă.

Vi se pare normal ca cel mai cunoscut român în lume să nu fie invitat la evenimentul artistic organizat pentru summitul NATO… şi ca toţi jur­naliştii americani aflând că sunt român şi că mă aflu în ţară să dorească să mă vadă? Vi se pare normal să fiu scos de pe lista reprezentanţilor artiştilor ro­mâni care au susţinut un spectacol acum câteva săptămâni la Bruxelles?

Părăsirea lui Dumnezeu poate fi considerată astăzi ca tragedia numărul unu a umanităţii. Omul a rămas fără busolă. Încontinuu mă întreb ce vor să facă omul şi omenirea, unde să ajun­gă, cu cine şi de ce. Nu mai există scop major, există doar tendinţa ca cel pu­ternic să-l domine şi să-l sfâşie pe cel slab. Dacă nu ar exista poporul sau po­poarele, ce s-ar face politicienii? S-ar sfâşia între ei, dar pe cine ar mai domi­na? Poporul este subiectul cel mai puternic şi cel mai slab pentru aplica­rea proiectului politicianului. Când po­po­rul este slab, politicianul îl “injec­tează” cu un ser care dă impresia de revigorare pentru a-i da impresia că este puternic şi a-l supune şi mai tare. Dacă priveşti totul de sus, toată scena politică a omenirii seamănă cu o piesă de teatru jucată de cei mai proşti actori. Am ajuns într-o situaţie atât de jalnică, încât, dacă ne-am privi în oglindă, ne-am ascunde în gropile abisale de sub oceane.

Niciodată omul în existenţa sa terestră, cu războaie, conflicte, sex, cri­mă, minciună şi pornografie, ateism şi duşmănie împotriva lui Dumnezeu nu a ajuns mai tragic, mai hilar şi mai comic ca astăzi. Politicianul a ajuns la o dominare absolută şi este atât de mândru de această cucerire asupra a tot ce mişcă într-o societate inclusiv cultura încât în curând va avea loc o implozie. Seamănă cu un circar care şi-a uitat actul de dresură. De fapt, sfârşitul este iminent. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Iniţiaţii ştiu mai bine acest lucru. Ca să redresezi ceva este imposibil. Singura salvare este să ne resemnăm cu umilinţa, fiindcă umilinţa este una dintre cele mai nobile stări. În Biblie se spune: “Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi.”

Până când nu va dispărea generaţia veche a românilor îmbrăcaţi în togă de comunist, cu satana în sân şi-n buzunare, care se plimbă prin culoarele preşedinţiei şi ale parla­men­tului, până când această rasă care nu vrea să cedeze nici un gram de putere nu va fi lichidată sau se va autolichida, în România nu va fi nici pace, nici prosperitate pentru românul de rând, pentru că cei care fac parte din aceste grupuri hrănesc poporul cu minciună. Priviţi aspectul jalnic al ţăranului român…

 

 

 Ceea ce este mult mai tragic e faptul că ştafeta nu are cui să-i fie dată decât celor care s-au hrănit la şcoala vechilor, şi în acest caz România şi po­po­rul român nu mai au nici o scăpare. Restul e utopie şi ne hrănim cu himere: pacte, axe şi promisiuni. Nimeni nu ne va da niciodată nimic, şi nimic contra nimic nu există. Cel mai bun lucru era să rămânem ţară neutră, să fi luat exemplu de la ţările scandinave care sunt cele mai prospere. Cel puternic şi bogat nu dă nimic la sărac decât din milă sau dacă are interes ca săracul să lucreze în favoarea lui pe nimic sau să-i ia şi haina care o are pe el ca apoi să-l lichideze.”

Trei domni talentati

Pantacruel – Piesa neterminata pentru tastatura mecanica despre cativa anonimi care se intalnesc la o bere din sase in sapte ani ca sa isi spuna vorbe

Dedes – Operatiunea monstrul

Suciu – Dumneavoastra stiti cine a fost Mihu Dragomir?

…adica niste tarani adevarati 🙂