Poezie- Imi amintesc intinsele miristi…

Imi amintesc intinsele miristi, in zapuseala amiezii

In care suflul campiei adia ratacind.

Porumbul cu frunze ascutite

se infigea in linistea adanca.

Imi amintesc de ea,

micuta si subtire, cu mainile ca niste crengi uscate

Si iute, si cu parul lung, lins, pan’ la brau,

Acoperisurile de tabla lucitoare

Si butoiul din care luam apa de ploaie sa ne scaldam –

Trei zeite in sandale de plastic

Si regina-noptii picurand vraja

Seara cand caprele veneau de la rand

Intr-un val de praf ridicat de copitele lor mici si dure

Si ochii lor nelinistiti cautand apa si drobul de sare

Si sufletul plutind departe, departe

In cerul prea aproape al campiei.