de la ammelie, unde e si un link spre melodie

Yael Naim – New Soul

I’m a new soul
I came to this strange world
Hoping I could learn a bit bout how to give and take.
But since I came here,
Felt the joy and the fear
Finding myself making every possible mistake

la-la-la-la-la-la-la-la…

I’m a young soul
In this very strange world
Hoping I could learn a bit bout what is true and fake
But why all this hate?
Try to communicate
Finding trust and love is not always easy to make

la-la-la-la-la-la-la-la…

This is a happy end
‘Cause you don’t understand
Everything you have done
Why’s everything so wrong?
This is a happy end
Come and give me your hand
I’ll take you far away

I’m a new soul
I came to this strange world
Hoping I could learn a bit bout how to give and take.
But since I came here,
Felt the joy and the fear
Finding myself making every possible mistake

I’m a new soul… (la, la, la, la,…)
In this very strange world…
Every possible mistake
Possible mistake
Every possible mistake
Mistakes, mistakes, mistakes…
Take take take take take… take a mistake
Take, take a mistake
Take, take a mistake
(oh oh oh oh…)
[fade out]
(oh oh oh oh…)

 

uneori si eu am un  puternic sentiment ca am venit in vizita aici si invat cate ceva despre aceasta lume, experimentand-o; suna prosteste, evident

mandy moore

Mandy Moore – o piesa din albumul „Amanda Leigh”, impreuna cu Mike Viola. Piesa se numeste Merrimack River.

Imi place mult cum suna

Si o trimitere la anaayana, pentru o piesa care imi place

Ludovico Einaudi – simplu si profund

Ludovico Einaudi – l-am descoperit la coloana sonora a unui film ” Somers Town”, un film britanic bun, cu scene extrase din realitatea noastra marunta, cu micile ei tragedii….

Ludovico e nepotul primului presedinte italian de dupa al doilea razboi mondial.

Un alt film de acelasi tip, „This is England”, coloana sonora cuprinzand piesa lui Einaudi – Dietro Casa

Metallica si Maiden- Cotroceni – 2008

Metallica a fost asteptata cu sufletul la gura, dar am avut parte de o ploaie frumusica, asa incat multi au stat mai mult ascunsi sub pelerinele de ploaie care, dupa cum zice Dan, par a fi noua moda la rockeri 🙂 .

Concertul a fost bun, dar am simtit oboseala lor, lipsa de chef de a anima niste spectatori cam udati, cuprinsi de frig, desi cei din fata au fost cu adevarat ardenti.

 Ii simt cu adevarat obositi pe cei de la Metallica, lipsiti de vreo sursa de inspiratie care sa ii determine sa scoata ceva excelent, cum sunt ei obisnuiti cu ei insisi.

Maidenul a fost o nebunie, stadionul a devenit un cazan cu aburi, in care trupa ne lasa sa fierbem; a fost grozav, am urlat pe fiecare melodie a lor, impreuna cu toti ceilalti; totul a fost grozav; ba chiar speech-urile lui Bruce desi s-au parut prea lungi si fara sens, nu m-au deranjat. 

Sunet extrem de bun, Bruce cu vocea lui la fel de buna si atitudine; chitaristii, basistul, tobarul – perfecti!

Pentru Dan  Maiden e trupa numarul 1, asa ca a profitat si si-a luat un tricou fain cu Eddie purtand steagul Marii Britanii, de pe albumul „Trooper”

 Din pacate nu am foto de la concert.

Postez doar o melodie de pe you tube

Judas Priest – Bucuresti 2008; Helloween – Sibiu 2008; Gamma Ray – Sibiu Artmania – 2008

Asta da concert! SUPERB!! Nu eram fan Judas, Dan este, dar am avut parte de bun-gust si o muzica fantastica. Nu sunt heavy metalista, imi plac mai mult metalele grele. Imi place genul dur melodios – gen Crematory, Amorphis, Therion; imi place cel greu sumbru – Anathema, My dying bride, Paradise lost sau usor sumbru – Lake of Tears, Moonspell; mai rar in ultima vreme merg in zona intunecata a deathului – Morbid Angel, Negura bunget; mai rar dau si pe la black metall – Immortal; imi place cel energic, thrash – Sepultura, Metallica – cam cu asta ma identific mult; dar si cu cel luminos idealist, melodios – Sonata Arctica, Blind guardian. A inceput sa imi placa si heavy mai mult prin Judas Priest, Gamma Ray.

Caut, de obicei, cateva ingrediente – creativitate a liniei melodice,  variatie, dar si mesaj, atmosfera aparte, chiar o regie de calitate a spectacolului, fara sa dea in teatralism, o voce buna sau macar buna in raport cu stilul adoptat si mult talent al instrumentistilor, mai ales solo-uri de chitara, percutie adevarata.

Judas Priest mi le-a data pe toate – chiar figura imbatranita a lui Rob Halford se potrivea perfect cu figura lui nostradamus din ultimul album, cu atmosfera intunecata, vizionara sustinuta perfect prin luminile scenei, costumul lui Rob si muzica de atmosfera. Creativitatea liniei melodice, bunul-gust al decorului, costumele chitaristilor, talentul lor deosebit. Sunetul excelent.

A fost superb.

 Publicul era fascinat, incantat peste masura. A fost cel mai bun concert din toate cele la care am participat, urmat indeaproape doar de Amorphis, de la Sibiu 2007, de Megadeath de la Arene, Therion de la Bucuresti, apoi restul.

 

Helloween – Sibiu Rockin’ Transilvania – 2008

A fost ok.

Doro nu m-a incantat prea tare, era o tipa grasuta, blonda, foarte innegrita la ochi, cu o voce ok, dar pe bannerul ei de prezentare era o tipa blonda, cu un fund tanga apetisant…pentru mine a fost o dezamagire. Linie melodica ok, cam monotona, trupa formata din chitaristi draguti, imbracati ca la versace…bruneti subtiri si vanosi si cam atat

Helloween a fost mai bun, melodios, power metall, chitaristi valorosi, voce buna a vocalistului dar iarasi linie melodica cam monotona.

 

Gamma Ray a fost putin altceva, caci linia melodica era mai creativa, chitaristii parca mai buni, vocalistul nu exceptional, dar bun pentru stilul asta. Atmosfera incendiara la Sibiu. Concertele se desfasurau intr-un cort in care simteai ca esti in alta lume -intuneric si  lumini; nu se fuma, deci aerul era respirabil, ca sa fumez trebuia sa ies in afara lui, unde erau mese amenajate, totusi spatiu cam mic. A fost fain.

Pentru mine mai urmeaza metallica si Iron Maiden si gata cu concertele.:)

foto ale noastre cu helloween si doro

Queensryche- 30 iunie 2008

 Ne-am decis in ultimul moment sa mergem la concert, asa ca ne-am intors in aceeasi zi, ma rog, a doua, ne-am intors la trei noaptea in Brasov.

 Impresii generale – nu mi-a placut teatralitatea, care observ este cea mult laudata in prezentarile facute concertului.

 Teoria cu SUA care face totul pentru petrol…era interesanta in anii ’80, cand s-a lansat albumul „Operation: mindcrime”, nu acum; apare si o blonda, cu peruca, e drept, intruchipare dubla, a obiectului placerii si a fecioarei Maria, care la final a facut cu vocalist un duet a la San Remo.

Nici publicul n-a prea fost impresionat de aceste reprezentatii obosite, dar a aplaudat, totusi.

Ne-a placut tuturor finalul cand s-au cantat piesele lor celebre. As fi aplaudat la nesfarsit solo-urile de chitara, improvizatiile, linia melodica si vocea foarte buna a vocalistului.

Public fain, mai putina pustime, aproape deloc. Public matur si nostalgic.

O foto facuta de noi:

Cateva info despre trupa

– s-a format in 1981, in Washington

– a vandut peste 20 de milioane de albume

– e heavy metall progresive

– In 1988 cunosc succesul cu albumul conceptual – Operation: Mindcrime, folosind colaborarea cu Pamela Moore, mentionat alaturi de alte albume conceptuale – The Wall – Pink Floyd, Metropolis al lui Dream Theater si Tommy al lui The Who

– membrii –

Geoff Tate – lead vocals, keyboards (1981-present)

Michael Wilton– lead & rhythm guitars, backing vocals (1981-present)

Mike Stone– lead & rhythm guitars, backing vocals (2003-present)

Eddie Jackson– bass, backing vocals (1981-present)

Scott Rockenfield– drums, percussion, keyboards (1981-present)

Savatage – o minune

2. Gutter Ballet

Another sleepless night
A concrete paradise
Sirens screaming in the heat
Neon cuts the eye
As the jester sighs
At the world beneath his feet

It’s a gutter ballet
Just a menagerie
Still the orchestra plays
On a dark and lonely night
To a distant fading light

Balanced on their knives
Little parts of lives
Such a strange reality
Kill the unicorn
Just to have its horn
Soon he’s just a fantasy

It’s a gutter ballet
Just a menagerie
Still the orchestra plays
On a dark and lonely night
To a distant fading light

The jester takes his bows
Slips into the crowd
As the actors fade away
Another death to mourn
Another child is born
Another chapter in the play

It’s a gutter ballet
Just a menagerie
Still the orchestra plays
On a dark and lonely night
To a distant fading light

Heavy metal, ca si Iron Maiden, Dio, Danzig, cam acelasi stil.

Scorpions – Sibiu

 Frig; lume inghesuita precum sardelele.

Inainte de concert am incercat sa gasim o cafenea, un bar in care sa ne dezmortim, dar nici vorba de locuri libere.

 La concert cei de inaltime mica si medie erau discriminati, caci scena era prea jos, ecranele, de asemenea. Degeaba m-am ridicat pe varful bocancilor, caci abia zaream bateriile. Am vazut si eu partea de sus a scenei si luminile.

  Prestatia trupei – calduroasa, dar in afara de melodiile vechi si bune, turnura spre comercial.

Fenomenul Jim Morrison

 jim-morrison.jpg

Am revazut filmul „The Doors”, din 1991, cu Val Kilmer si Meg Ryan, in regia lui Oliver Stone

Mi-au ramas intiparite in minte cateva fraze

El, intr-un interviu – Ce ma intereseaza este o tulburare a simturilor, pentru a patrunde dincolo. Eu traiesc in subconstient, pentru ca ratiunea iti da o palida cunoastere a lumii, adevarata existenta ne este ascunsa.

11392461.jpg

Drogul si alcoolul il ajutau in sensul asta.

O alta chestie spusa de el: Rockul inseamna moarte.

 Tu esti poet, nu rocker – ii spune Pam, iubita lui permanenta si inselata

Alta: Ei (publicul) nu ma vor pe mine, ci moartea mea.

Repeta : Sclavilor! Sunteti niste sclavi imputiti.

Sau: Adolescentele vor penisul meu, nu versurile mele.

Sau: Te-am mintit (Pamelei), imi place celebritatea.

Pe scena urla, dansa ca in transa in stilul indienilor, era vesnic beat sau drogat, dar transmitea prin versuri si atitudine ceva real, ceva profund si profund disperat despre viata si moarte.

Avea viziuni cu indieni care pareau simboluri ale mortii sale.

Era mereu agresat de politisti, de patroni, producatori pentru obscenitate; in perioada in care s-a sinucis avea chiar un proces pentru asta, in urma caruia a fost condamnat la 6 luni de munca silnica.

Ce le striga: Noi suntem cei ce vom veni, voi sunteti morti. Voi aveti armele, noi avem concertele.

Dupa proces a fost interzis ( FBI sta cu ochii pe el, spune in film): concerte, albume, de aceea a plecat la Paris; nu va fi lasat sa participe la Woodstock.

A murit in 1971 la Paris; i-a cedat inima.Iubita solistului, Pamela Courson, a murit si ea in 1974, tot din cauza abuzului de stupefiante. Avea 27 de ani

1183912541.jpg

Scria versuri fenomenale

Alte info de pe net –

In 1962,  he transferred to Florida State University where he appeared in a school recruitment film.

In January 1964, Morrison moved to Los Angeles, California. He completed his undergraduate degree in UCLA’s film school, the Theater Arts department of the College of Fine Arts in 1965. Jim made two films while attending UCLA. „First Love”, the first of the two films, was released to the public when it appeared in a documentary about the film called „Obscura”.

 He led a bohemian lifestyle in California, attending UCLA, drifting about and sleeping on couches and rooftops, reading books voraciously.

scria versuri sub influenta lui Rimbaud si Blake; Jim devoured symbolist literature: Rimbaud, Baudelaire, Verlaine;

Denumirea grupului provine de la  un vers celebru al lui William Blake, „I have left open the doors of perception”(The name The Doors came from an Aldous Huxley book, The Doors of Perception, in turn borrowed from a line of poetry by William Blake), “When the doors of perception are cleansed/ Things will appear as they are, Infinite”. )

 Jim era văzut de fanii săi ca un fel de zeu sau lider spiritual; ca urmare şi-a luat numele de „Lizard King” (regele sopârlă);

His US Navy admiral father dictated a future his son didn’t want.

 His other stimulation of a non-sexual nature was rhythm and blues music, still a very black art form;

After graduating UCLA, Morrison read some poems to fellow student, Ray Manzarek and they both decided on the spot to start a rock band. To complete the band, two more members, Robbie Krieger and John Densmore joined the group.Morrison, Manzarek, Robbie Krieger (guitars) and John Densmore on drums took the language of rhythm and blues and meshed it with psychedelia and cabaret; He developed a unique singing voice and a style of poetry leaning heavily on mysticism.

 the_doors_quotes.jpg

Morrison in reality however was drawn to music only in its ability to extend his poetic license further.

His poetry compilations are available in volumes like ‘The Lords’, ‘The New Creatures’ and ‘The Celebration of the Lizard’; But then Morrison did often find his inspiration at the bottom of a whiskey glass;

He died in his bath of a heart-attack, brought on by drugs and drink; Jim Morrison was 27, the same age as Jimi Hendrix was when he died. Kurt Cobain, Janis Joplin and Rolling Stones creative pillar Brian Jones died at that age too;

Many fans and biographers have speculated that the cause of death was a drug overdose, or possibly an assassination by American government authorities. Morrison remarked several times near his death that he was “number 3″. Referring to himself as likely to be the third person to die mysteriously; Jimi Hendrix and Janis Joplin being the first two. The official report listed “heart attack” as the cause of death

 Pe placa de marmura ce a inlocuit bustul sau, furat acum 11 ani, sta scris doar atat: „James Douglas Morrison, 1943-1971, Artiste, Poete, Compositeur”. Alaturi, mana unui admirator necunoscut a adaugat, in greaca veche: „Kata ton daimona euaton”, adica „Amintirea unui erou luat de demonul sau.”

jim_morrison_grave.jpg

 Ganduri ale sale

‘The only thing that interests me is rebellion, disorder, chaos and any senseless activity’ said Morrison.

I see myself as a huge fiery comet, a shooting star. Everyone stops, points up and gasps „Oh look at that!” Then- whoosh, and I’m gone…and they’ll never see anything like it ever again…and they won’t be able to forget me- ever.” – Jim Morrison

the_doors_jim.jpg

We’re like actors, turned loose in this world to wander in search of a phantom, endlessly searching for a half-formed shadow of our lost reality. When others demand that we become the people they want us to be, they force us to destroy the person we really are. It’s a subtle kind of murder. The most loving parents and relatives commit this murder with smiles on their faces.” – Jim Morrison

I think the highest and lowest points are the important ones. Anything else is just…in between. I want the freedom to try everything.” – Jim Morrison

Expose yourself to your deepest fear; after that, fear has no power, and the fear of freedom shrinks and vanishes. You are free.” – Jim Morrison

A friend is someone who lets you have total freedom to be yourself.” – Jim Morrison

„If my poetry aims to achieve anything, it’s to deliver people from the limited ways in which they see and feel” – Jim Morrison

„This is the strangest life I’ve ever known” – Jim Morrison

„I am the Lizard King. I can do anything.” – Jim Morrison

„…each day is a drive thru history…” – Jim Morrison

  • „I think of myself as an intelligent, sensitive human being with the soul of a clown, which always forces me to blow it at the most important moments.”
  • „I think I was just fed up with the image that had been created around me, which I sometimes consciously, most of the time unconsciously cooperated with. It just got too much for me to really stomach and so I put an end to it one glorious evening.”
  • „The most important kind of freedom is to be what you really are. You trade in your reality for a role. You trade in your sense for an act. You give up your ability to feel, and in exchange, put on a mask. There can’t be any large-scale revolution until there’s a personal revolution, on an individual level. It’s got to happen inside first.”
  • alte asemenea citate pe :http://home.att.net/~chuckayoub/Jim_Morrison_quotes_5.htm

    The future is uncertain and the end is always near” – Jim Morrison

    pt versuri, acelasi site:http://home.att.net/~chuckayoub/the_doors.html

    According to Jim Morrison the most important event of his life came in 1947 during a family trip in New Mexico. He described the event as follows:

    The first time I discovered death… me and my mother and father, and my grandmother and grandfather, were driving through the desert at dawn. A truckload of Indians had either hit another car or something- there were Indians scattered all over the highway, bleeding to death. I was just a kid, so I had to stay in the car while my father and grandfather went to check it out. I didn’t see nothing- all I saw was funny red paint and people lying around, but I knew something was happening, because I could dig the vibrations of the people around me, and all of a sudden I realized that they didn’t know what was happening any more than I did. That was the first time I tasted fear… and I do think, at that moment, the souls of those dead Indians- maybe one or two of them-were just running around, freaking out, and just landed in my soul, and I was like a sponge, ready to sit there and absorb it.
    jim_morrison.jpg
    jim_morrison_biography.jpg

    The End:

    Dansand pe scena:

    Lake of Tears, 8 septembrie 2007, Arenele Romane

    Sta sa ploua, a picurat mai des uneori; lasat haine de ploaie in masina; frig; trimis Dan sa mi le ia, a fost refuzat de cei de la intrare; frig; am insistat eu incercand sa ii imbunez; succes (cum sa rezisti unei fete rebegite de frig 🙂 – despre avantajul umilitor de a fi  fata). Nu era chiar asa de frig, dar avand niste probleme de sanatate, il simteam mai acut decat ceilalti.

    Concertul

    Thunderstorm

    abia ne dezmeticeam; ma enerva basistul; imi placea unul din chitaristi, discret, celalat avea ceva solouri bune

    Rage

    Ne-au salutat, au cantat o melodie; reactii slabe ale spectatorilor; au cantat-o pe a doua- la fel, dar a treia a fost chiar buna – entuziasmul publicului – Trupa incantata – ne-a salutat din nou. Calitatea e cel mai bun mijloc si unicul de a fi bagat in seama de noi, masele, cand esti mai putin cunoscut. Bun chitaristul si cel de la tobe.

    Lake of Tears

    Vocalistul afumat, dar are un timbru superb. Atmosfera cantecelor sale e aparte. Versurile pe masura. O singura critica, dar pt mine importanta- o oarecare monotonie in succesiunea melodiilor si, cum spune Dan, lipseste talentul cu care improvizau trupele mari la concerte – Deep Purple, Iron Maiden (care mai nou au devenit si ei un fel de roboti ce interpreteaza hiturile)etc. Se canta melodiile ft cunoscute, se antreneaza din cand in cand publicul, dar in afara ca i-ai vazut pe viu – si, apropo, sunetul lasa de dorit!- nu te alegi cu nimic fata de situatia in care i-ai asculta acasa.

    Boogie bubbles, Raven land, Forever autumn, Sweetwater – superbe si multe altele.

    „Lake of Tears este o trupă suedeza de gotic metal, înfiinţată în 1992. Sunt o excepţie în genul pe care îl practică prin faptul că reuşesc să creeze imagini impresionante fără a folosi tehnici heavy metal în exces, ci doar printr-o abordare artistică.

    Componenţa actuală este următoarea: Daniel Brennare (voce, chitară), Mikael Larsson (bass), Magnus Sahlgren (chitară) şi Johan Oudhuis (baterie). ” (wikipedia)

    Alte melodii ale lor care imi plac mie

    Headstones, Dreamdemons, Upon the highest muntain, When my sun comes down, Raistlin and the rose

    Versuri

     When my sun comes down:

    Someone to carry me home, to forests where I do belong, close my eyes,
    little bit scared
    And no one to care

    So fell autumn rain:

    Leaving with twilight though I was chosen
    To wander the way in the darkest of nights
    Oh in the summer sun how soon i came to stray
    A true damnation when I turned away

    Din pacate, versurile trupelor rock nu sunt la fel de grozave precum combinatia intre muzica si ele, sunt putine trupe care au versuri pe masura.