Pentru AnaAyana

  Cand bebelusul are intre 1 luna si 3 simti ca explodezi din cauza stresului, esti exploatat la maximum, apoi vine o perioada de relaxaaaare, ai timp sa il privesti mai bine sa vezi cu cine seamana, sa te bucuri de zambetele de o dragalasenie rarisima, pe care ti le ofera; apoi incepe sa rada si simti ca esti partas la un miracol, apoi spune ta-ta (cazul meu) ma-ma, si alte silabe nastrusnice. Apoi incepe sa te traga in piept, caci lui ii place sa guste etichete si tu pandesti fiecare lucrusor sa i le tai, dar el tot mai gaseste una si o degusta pe indelete, pana il prinzi asupra faptului…Ii place tot ce zornaie, astfel ca ajunge sa scuture si cutii, creioane si alte obiecte din care ar vrea sa obtina un sunet…Dar incepe sa fie mai vioi, sa cada din pat, sa se rasuceasca pe toate partile, sa gaseasca mereu ceva de explorat, sa iti rupa paginile, din cartile, pe care tu, deh, vrei sa i le faci dragi de pe acum, dar renunti si nu ii servesti decat uneori placerile intelectuale…Face mofturi la piureuri si inventezi cele mai nastrusnice metode sa il determini sa ia macar trei lingurite din ceva…

  Una peste alta, e divin si dificil! Dar merita oricand sa ai asa o experienta, ba mai constati ca iti poate schimba viata, perspectiva asupra ei, te supune la incercari-limita si te determina sa te adaptezi, altfel e vai de tine. De exemplu, eu sunt delasatoare si dezordonata si o gospodina indoielnica,  acum functionez la turatie maxima, am devenit harnica, gospodina si planific si locul unui nasture….evident pana obosesc si mai fur un minut de uitare divina…

Ce poate insemna poezia azi

Un interviu dat de Radu Vancu , postat pe blogul sau biographia literaria

Dintr-un scurt interviu dat prietenilor de la „Literature Across Frontiers”:

When you introduced the poem in Istanbul you stated your aims to be nothing more than a ‘domestic poet’. ‘Domestic’ is often said to mean stuck at home, unambitious or unworldly, but there is nothing boring or narrow-minded about the poem, in fact you seem to take on the world and questions of life and death. Does ‘domestic’ for you mean dealing with relationships and family? Could you perhaps elaborate on these poetics – why do you seek to write about your family relationships first and foremost?

Without any prior intention, my books have finally proven to be about the people I love – my wife, my suicidal father, my son. Even my doctoral paper dealt with a very good friend of mine, Mircea Ivănescu, who happened of course to be a great poet. I found it difficult to understand why my poetry was so domestic, but I finally understood that it all came from the extremely demanding task I demanded to poetry – which was, and still is, to make the poet a better man.
As we all know, Romantic poets believed that poetry was a sort of magic actionism which could help one modify the world by controlling time, space, and causality. A lesser Romantic myself, I don’t believe that poetry can change the world, but I still think it can change the poet as a person. (And, if good enough, the reader. Not if only poetry is good enough, but if the reader is also good enough.) This is my personal, domestic magic actionism – poetry must make you a better person for the people you love. Which, of course, implies dealing with the main questions regarding their life and death – which are, actually, the main questions on this world. So, you see, being a committed domestic poet comes to deal with the toughest things on Earth.

L-am postat pentru un fragment foarte tare, cel subliniat de mine

Sunt mamica

Din 4 oct. E minunat. Viata ti se schimba total, de aceea am avut si 2 saptamani de depresie, pana cand am inteles ca nu mai exista viitor, decat prezentul iar el, copilul, fetita mea, devine centrul universului. Sper ca in timp sa atasez si alte mici universuri acestui univers miraculos.

Europenii ne vor inovativi

Danuta Hubner, sef pe la forurile europene ne spune verde in fata cateva lucruri.

Asta este ceea ce am retinut eu azi de pe Radio Romania Actualitati ( am mai colorat si eu pe ici, pe colo).

– Nu fiti mediocri!

– Saracia trebuie sa te faca si mai harnic, si mai dornic de a te ridica

– Educatia si cercetarea trebuie sa fie prioritati – Inovati!

– Veniti cu ceva nou, care sa atraga, incetati sa va mai plangeti!

– Nu mai asteptati atatea de la forurile superioare, la nivel local se pot face cele mai multe lucruri pentru o comunitatea

– Infiintati centre de excelenta si in localitatile mici, de ce nu?

Chestiile astea,  probabil, ne-au mai fost spuse, dar abia acum, cand ne-am dat seama deja ca asta e solutia, le primim si le intelegem altfel.

Normal ca ei, europenii, ar trebui sa ne sfatuiasca in acest sens – si poate ca trebuia sa fie mai insistenti- caci nimeni nu mai vrea romani care sa cerseasca pe la portile lor.

Dar toate lucrurile, in lumea asta., merg greu, intortocheat, cand sunt o gramada de ganduri mici, numite interese, sau o mare pata alba, numita dezinteres.

A mai adaugat:

– e nevoie de 15-20 de ani ca sa ii prindem pe vesticii mai vechi

– „În ziua de azi, e clar, cu cât eşti mai sărac cu atât mai inovator trebuie să fii, aşa pot fi depăşite zecile de ani dacă nu chiar secolele de înapoiere şi lipsă de creştere economică, trebuie sărite nişte etape, nu trebuie neapărat să urmezi acelaşi curs ca cei care sunt acum dezvoltaţi” .

Au vazut ca unii romani, mai iesiti pe afara, unde si studiaza, fac descoperiri formidabile si ne-au zarit potentialul creativ……

– a mai spus că atunci când în România există bani de investit, ei ar trebui direcţionaţi spre ceva special, „de exemplu, o clădire pe care apoi, să vină să o vadă jumătate din populaţia Japoniei în fiecare an” a spus ea

– „Încetaţi să mai fiţi mediocri, puteţi atrage atenţia numai cu ceva special, a fi mediocru nu rentează, dar asta e o problemă a statelor noastre din centrul şi estul europei, care am trăit secole de sărăcie”

Chestia cu cladirea imi suna a gol – e cam stupid, dar asa faci bani din nimic, pentru ca oamenii de azi au un apetit extraordinar pentru a  vedea ceva ce n-au mai vazut, fiindca s-au cam plictisit de ceea ce stiu, mai ales ca pe net poti vedea totul. Suferim de plictiseala cronica si atunci suntem dispusi sa venim sa vedem o cladire stupida, in esenta ei, dar care iti satisface stetea de spectacol –  o cladire plutitoare, de exemplu, sau una care sa zica ” mama”.

Observatii – Utagawa Hiroshige

   Revad stampele lui pe care le-am postat si ma intreb daca am innebunit sau pur si simplu nu  am gust. Dan spune ca par niste ilustratii banale. La prima vedere, pentru omul de azi, lucrarile lui par doar niste dragalase ilustratii de carte, asa ca  am incercat si eu sa le vad asa si reusesc…Dar

are ceva special, o simt si ma intreb ce este. 

Ccred ca, in primul rand, m-a influentat pictura chineza care ma fascineaza. Privita dupa pictura chineza de secol 10-12-14-16-17, cu tusele ei delicate, starea visatoare, cea japoneza este  minunata altfel, este o incantare a ochiului prin culoare, miscare, perspectiva, compozitie. Daca o plasez in prima jumatate a secolului al 19-lea, te uimeste frumusetea culorilor, indrazneala perspectivei, varietatea scenelor, folosirea sugestiei, desi e considerata o pictura realista. Eu cred ca foloseste mult expresivitatea liniei, a punctului, a culorii. Asadar, indiferent in ce perioada plasezi o pictura, valoarea ei consta in puterea de a-ti atinge sufletul. Pentru mine, japonezul reuseste asta. E drept ca ma fascineaza si faptul ca picturile lui ofera imagini dintr-un timp apus de mult si astfel pasiunea mea pentru istorie este trezita si ea.

Totusi picturile lui nu sunt numai istorie in imagini sau ilustratii obisnuite de carte. E drept ca acum, dupa frumusetea si profunzimea la care a ajuns arta, prin Van Gogh,  Paul Klee, Dali si atatia altii, pare cam depasita aceasta pictura. Dar nu e asa. Oricand esti fascinat de perfectiunea armonizarii culorilor, de viziune, de puterea de sugestie a mijloacelor, de delicatetea trairilor, de dinamism, de varietate, de rafinamentul liniilor, de frumusetea redarii in mic a totului. La el nu e tulburare, nu e ardere, la el e ochi de miniaturist, pretios mestesugar, rafinat colorist, dar care nu il fac mai putin artist. Are si momente de contemplatie plina de tristete si parca simti apasarea vietii. El reda permanent munci, dar uneori ele sunt plasate intr-un cadru trist. In felul cum picteaza pasarile simti o sensibilitate delicata si melancolica. Peisajele de seara, nocturne trimit insingurare, iar iarna, desi e mirific redata, are si o nuanta nostalgica.

In privinta faptului ca mari pictori au fost impresionati de el, prin sec 19, 20 ma face sa vad doar cat de formalisti sunt europenii. Chinezii pictau peisaje, japonezii coloreaza minunat si au perspective diverse. Pentru ca nu respectau precepte academice. Japonezii au beneficiat de frumusetea costumelor, de coloritul lor minunat, asa au fost nevoiti sa foloseasca o paleta variata; chinezii de peisajul lor fascinant, pe care nu puteai sa nu il pictezi. Europenii, cand au renuntat la pictura academica au fost infierati public.

   Recunosc in pictura japonezului perspectiva lui Manet, chiar subiecte ale lui, strada, portul, culorile vii ale fauvistilor, dar si ale lui Van Gogh, desi liniile lui sinuoase puteau fi imprumutate mai mult de la chinezi, desi nu a fost asa…Figurile uneori grotesti ma trimit la Touluse-Lautrec.

Coloristica plina de vitalitate

Dinamism

Compozitii complexe

Perspectiva indrazneata

Alte tablouri cu cate ceva deosebit

Din seriile Tokaido, prima e cea mai reusita, editia Hoeido, in celelalte se vede  graba, schitele sunt chiar  ilustratii banale, desi coloritul e inca frumos, ca si ideea compozitiei.

Un fabulos pictor japonez – Utagawa Hiroshige 1797-1858

  Ca de obicei, am mers pe o pista oferita de Teo. E fascinant… L-a influentat pe Monet, pe Van Gogh. I-a invatat sa foloseasca lumina si culoarea, dupa parerea mea. Pictorii chinezi creau peisaje extraordinare prin secolul 10, desenau fascinant exteriorul, cand europenii inca foloseau lumina artificiala si culorile ei.

Are culori luminoase, contraste armonioase, picteaza exceptional, dupa mine, marea, iarna, pomii infloriti, scenele cu multimi, pestii.

Este celebru pentru scenele pictate in orasele pe traseul Tokaido, pentru scenele din orasele Edo si Omi, pentru piese de teatru pictate, ilustratii de carti…

Iarna:

Scene din viata oamenilor:

Pasari, flori, pesti..

MAREA SI APOI MUNTELE FUJI-SAN

PEISAJE SI APOI CIRESI INFLORITI

HIROSHIGE SI VAN GOGH

Hiroshige mizeaza pe imagini lucide, clare, care amintesc foarte mult de linistea si de tacerea din jurul templelor budiste nipone. Tehnica sa consta in efectuarea unei matrice a imaginii pe lemn si in imprimarea ei pe pinza de bambus. In intreaga sa viata, artistul a efectuat peste 5.000 de printuri, 1.000 dintre acestea reprezentind regiunea Edo, cel mai mare oras japonez din acea vreme, in cadrul unei serii care a devenit un reper in istoria artei peisagistice. Scene cu ninsoare, festivaluri, momente alese aparent intimplator de pe strazile orasului, gradini, riuri, toate printurile lui Hiroshige vorbesc despre caracterul permanent al acestei lumi, despre linistea pe care o respira, atit de departe de haosul si vacarmul lumii actuale incit tablourile par magice pentru privitorul de azi.

Seriile de peisaje „Cincizeci si trei statii din Tôkaidô (1833-1834) si „O suta de peisaje celebre din Edo” (1856-1858) au influentat puternic artistii impresionisti, mai ales pe Monet. Vincent van Gogh a lucrat la doua reproduceri dupa „Gradina de pruni din Kameido” si „Podul si ploaia”, fiind puternic impresionat de tehnica lui Hiroshige. Artistii rusi Ivan Bilibin, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai miscarii artistice de la inceputul secolului al XX-lea, si Mir Iskusstva („Lumea artei”) s-au inspirat puternic din tehnica si viziunea artistului japonez.

DATE DIN VIATA SA

– s-a nascut in 1797 in Edo (Tokyo de azi) intr-o familie de mici nobili japonezi care se aflau in slujba shogunului, a caror misiune era aceea de a pazi castelul Edo de incendii.

– pictorul a fost instruit in arta grafica de catre un alt pompier influentat de scoala chineza Kanô

– a devenit un artist ukiyo sub influenta contemporanului sau, Hokusai, unul dintre cei mai cunoscuti artisti niponi, celebru mai ales pentru lucrarea „Marele val din Kanagawa”.

– In 1856, artistul s-a retras din lume alegind sa devina calugar budist. In acelasi an a inceput sa lucreze la seria „O suta de peisaje celebre din Edo”. A murit la virsta de 62 de ani, in 1858, de holera,  si a fost inmormintat intr-un templu budist zen din Asakusa.

SURSA INFORMATIILOR: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-12-28/japonezul-care-i-a-inspirat-pe-impresionisti.html

ALTE INFO

-s-a nascut sub numele de Ando Tokutaro

– tatal sau era si samurai, si pompier

– la 12 ani i-au murit ambii parinti, cu cateva luni inainte ca tatal sau sa il numeasca in locul sau pompier, indeletnicire la care nu a renentat pana la 43 de ani

– doi ani mai tarziu a intrat in faimoasa scoala a lui Toyohiro Utagawa, care i-a permis un an mai tarziu sa ia numele Utagawa, dupa ce a fost respins si de aceasta scoala, si de o alta

– prima lucrare ilustrarea unei carti , in 1818, la 21 de ani; a creat si stampe traditionale, cu subiecte ca: actorii kabuki, femeile frumoase si luptatori

– in 1830 a trecut in alt domeniu, al stampelor cu peisaje

– una din capodoperele sale va fi seria Tokaido gojusan-tsugi no uchi / Fifty-three Stages of the Tokaidodin 1833- 1834 cu 55 de stampe; Tokaido era un drum ce lega Edo de Kyoto

– in urmatorii 20 de ani s-a concentrat pe stampele cu peisaje

– alte faimoase serii ale lui:

  • Famous Places of the Eastern Capital (meaning Edo)
  • Famous Places of Kyoto
  • Famous Places in the Sixty-Odd Provinces
  • Sixty-nine Stations of the Kiso Highway
  • Eight Views of Lake Biwa
  • Thirty-Six Views of Mount Fuji

– ultima serie a sa Meisho Edo Hyakkei, One Hundred Famous Views of Edo este considerata capodopera

– adevarata reputatie i-a fost data de europeni

– a creat aproximativ 5400 de stampe, iar cele din ultima perioada erau mai slabe calitativ, din cauza ca le realiza rapid, la cererea pietei

Pictura chineza

  Astazi ma fascineaza chinezii cu pictura lor delicata, ca o stare de suflet – o pictura linistita, care, daca o contempli mai mult,  te predispune la visare. Liniile sunt valurite, ondulate, cand redau peisajele, culorile sunt delicate, pastelate sau doar linii negre, cu tus,  pe fond aprins; se remarca trairile, finetetea, rafinamentul civilizatiei; unele compozitii sunt complexe, altele sunt foarte aerate, dar puternice in semnificatii; pe alocuri pare saracacioasa, dar e doar loc liber lasat spiritului celui ce interpreteaza.

Primele trei ii apartin lui Wang Jian (1598-1677) si fac parte din  „Album of ten landscapes in old style”

Casute mici, adapostite intre dealuri si sub palcuri de pomi, la poalele muntilor ce se intind lenesi, ca niste uriasi; casute pe care abia le ghicesti in peisaj, de aici tinuta lor discreta, umanitatea discreta; nuante blande; linistea care iti inunda fiecare particica din creier

Urmatorul este: „Viewing Plum Blossoms by Moonlight” de  Ma Yuan – 1190-1225

Copacii cu forme contorsionate care parca intruchipeza un gand dureros al artistului; samuraii ce contempla luna, pierduti in infinitul visarii; privirea le e atrasa dincolo de ei, spre cer, spre vale, se uita pe sine, se pierd pe sine; asadar oamenii, cand apar in natura sunt dar in postura aceasta.

Apoi Ren Xiong (1823-1857) din „Album of Twelve Leaves- Figures in Landscape Settings”-

tus si culoare pe hartie

Pomul pictat cu negru, pare visator ca fata, e o prelungire a gandurilor ei. Ea pare abatuta, dar fata ca o masca nu ii tradeaza adevarata stare, numai gestul de a se sprijini de pom e cel al unui om ajuns la capatul puterilor.

Batranul care mediteaza, cu o figura impacata

Huang Shen (1687-1772) – din albumul „Album of Beggars and Street Entertainers”

Wang Hui (1632-1717) Landscape „Gathered Snow”

Inscriptia celui de mai jos: „Autumn Vapours Over the Red-leafed Forest in the manner of Fan Hua-yuan (Kuan)”

Frumusetea departarilor, care dau adancime imaginii, nuante tomantice dulci.

„Magnolias”  de Yun Shouping-  1633-1690

Zhao Zhiqian (1829-1884)

 Yun Shouping (1633-1690) „Narcissi” cu inscriptia: The narcissi by (the Southern Sung master) Chao Tzu-ku (Meng-chien) are pure, untrammeled and sublime in spirit consonance. In this copy by Nan-tien there is beauty to spare.

Chinezii au o tehnica a picturii pe suluri verticale si orizontale

Exemple din primele:

Dai Jin (1388-1462) – „Returning late from a spring outing”

Culoarea apusului domina totul; preferinta pentru suluri verticale se explica prin dorinta de a nu lasa in afara panzei nici muntii, nici pamantul de jos, cu oamenii sai; minunatia ansamblului, armonia perfecta.

Chen Hongshou (1599-1652) – „Plum blossom and wild bird”;

Contrastul armonios dintre pomul noduros si delicatele flori albe; rafinamentul nuantelor.

Liu Guandao (1270-1340) – „Kublai Khan hunting”

Kublai han a fost un mare han mongol, care a trait intre 1215-1294; a fost unul din nepotii lui Ginghis Han; pana in 1271 a fost imparatul Chinei si in timpul sau budismul a ajuns religie de stat in China; a sustinut manastirile din Tibet; a fost un foarte bun conducator; a intemeiat in China dinastia mongola Yuan, intre 1271 – 1368; la curtea lui s-a aflat mai multi ani calatorul venetian Marco Polo; dupa moartea lui urmasii sai vor fi alungati cateva sute de ani mai tarziu din China, intemeindu-se dinastia Ming. Un superb poem de Coleridge ii poarta numele : „Kubla Khan”, reprezentand o viziune de vis, scris sub influenta opiumului:

„In Xanadu did Kubla Khan
A stately pleasure-dome decree:
Where Alph, the sacred river, ran
Through caverns measureless to man
Down to a sunless sea.
So twice five miles of fertile ground
With walls and towers were girdled round:
And there were gardens bright with sinuous rills,
Where blossomed many an incense-bearing tree;
And here were forests ancient as the hills,
Enfolding sunny spots of greenery.” ( fragment – prima strofa)

Wang Shimin (1592-1680) – „Snow over rivers and mountains”

Zhou Chen (c1460-c1535) – „Idly watching children catch wilow flowers”

Si suluri orizontale, dar care sunt foarte lungi, asa ca voi da intregul si cateva detalii:

„Green Mountains and White Clouds”, detail – from a hand scroll – Wu Li – 1632-1718

Hipnoticul verde, ajutat si de liniile sinuoase; copacii plutind in vis; superbele vai, superbele culmi

„Returning clearing” – anonim:

Impresionanta masa umana; amestec de culori si gesturi; furnicar uman

Acum din antologia- „Anthology of Masterpieces of the T’ang, Sung and Yuan Dynasties” – reprezentand pictura pe matase, cu versuri scrise:

„Mountain Stroll in Spring” de  Ma Yuan, Sung dynasty

versurile:

Brushed by the long sleeves, the wild flowers dance.
The eremetic birds, avoiding mankind, do not chirp.

Recunosc, aceasta este preferata mea: crengile, omul, pasarea, dealurile din zare, culorile moi ale visarii, totul trimite la perfectiunea unei stari, in care te sustragi vointei de a fi.

si o alta superba:

„Mountain journey in morning snow”  de Ma Yuan din Sung Dynasty

Parerea unui profesionist, MARIANA SENILA-VASILIU, care a vizitat in 24 iunie 2004, o mare expozitie de pictura chineza de la Paris, „Montagnes celestes”

” Ce regal e expoziţia de peisaje chinezeşti, cu munţii săi sacri şi văile sale adânci, totul iscat din zvâcnetul pensulei plimbate pe hârtie ori mătase, în tuş când luminos, când mat, când transparent, când catifelat, când uscat, când umed, când lin ca o apă care se pierde în zare, când profund ca o noapte întunecată. Pictura europeană a avut/are la dispoziţie puzderie de culori, pe când pictura chinezească se reduce cel mai adesea la gama monocordă a tuşului descântat cu pensula, care însă reuşeşte să se substituie unui întreg magazin de materiale de pictură. Orice lumină şi orice culoare îşi află echivalentul în tuşul chinezesc modulat de la tuşul alb până la cel mai negru… negru.
Dar linia, dar punctul din care se naşte ea? Principiul Yin şi Yang, a Vidului şi a Plinului, face ca punctul cel mai negru  să aibă o lumină şi un conţinut, ceea ce face totul viu. Linia continuă Yang, cea întreruptă Yin; compactul şi concentratul se exprimă prin linie, ca şi concavul şi subţirele. Liniile se întrerup pentru a sugera continuitatea şi se opresc pentru a fugi dincolo de dâra tuşului. Sunt încreţite şi atât de strânse încât, cum spunea un pictor, aerul să nu poată pătrunde printre ele, dar caii pot galopa în acelaşi timp în voie. Qiu Yng în Urcare spre Pavilionul Săbiei pictează o trecătoare atât de strâmtă încât unui singur om îi este suficient să o blocheze şi totuşi, cum spunea un poet, prin ea pot trece zece mii de persoane.
Spaţiul peisajului chinez, cu munţii săi stranii şi văile sale adânci cu norii care taie stâncile ori se agaţă de ele, cu ceţurile care plutesc ca o mare printre piscuri – Muntele Lu învăluit de nori a lui Wang Hui, cu crestele stâncilor care crenelează întreg ruloul orizontal mâncat parcă de valuri creează o astfel de impresie –, cascadele spectaculoase, întinderile largi şi nesfârşite ale Fluviului Albastru (lung de 6.300 km, este cel mai mare fluviu care traversează China botezat din cauza varietăţii peisajelor şi a frumuseţii lor „galeria lumii”), au premers şi au modelat forma liniilor şi nuanţele tuşului, au dat ritm savantelor desfăşurări Vid-Plin, Munte-Apă, ca în final să ajungă la complementarul Pensulă-Tuş din care se nasc cele zece mii de imagini ale celor zece mii de lucruri în viziunea a zece mii de pictori. De ce s-a oprit gândirea chineză la zece mii şi nu mai mult sau mai puţin, asta nu ştiu, dar cifra sugerează infinitatea Universului. Un peisaj chinezesc e sinteză între gândirea cosmologică, arta picturii, observaţie şi imaginaţie. El nu reproduce realitatea, ci pe baza celei existente creează o alta, mai puternică şi mai răscolitoare decât concretul. Calitatea mare a picturii chineze e forţa de sugestie.”